Nisip uitat

    Rod al unei șlefuiri răbdătoare, poezia lui Liviu Constantinescu cristalizează în vers simțirea și trăirile unui om sensibil, atent la semnele pe care ni le trimite universul. Darul lui este acela de a găsi cuvântul care să definească o stare de spirit, piesa care se potrivește exact în acel puzzle complex care este poezia adevărată.     În poezia lui Liviu Constantinescu  versurile și cuvintele se înmănunchează, alcătuind un tot robust și fragil totodată, o operă poetică mătură și sclipitoare. (Editura Vremea)     Câteva titluri din cuprins: Psalm • Tărâm • Fata Morgana • Podarul • Basm • Dăruire • Sub cireși • Pygmalion • De Sânziana • Toamna • Iarna • Binecuvântare • Speranța • Apocalipsa • Axis mundi • DA • Tandem • Ea, Iubirea • Continuitate • Seceta • Rugăciune • Februarie • Nocturnă • Hibernală • Ne doare, Doamne, amintirea Ta     Fragment din volumul de poezii:     “Tălpile mi s-au încălzit în sfârșit   Un tic-tac îmi mai gâdila timpanul   Dar pâlnia urechii l-a înghițit   Și-acum sunt iar pe malul apei   Sirenele curg, harponu-i pregătit   Și corpu-mi răbufnește de fum   Prin ochi, prin urechi, prin încheieturi   Și plumbul și argintul se-mprăștie cenușă   În fum și sirenele curg mai departe pe lângă   Și păstrăvii se ascund uitați și pe ochi   Mi se sleiesc în noroi urmele pașilor tăi." (poezia "Ai trecut")