Praga decadenta din perioada de sfarsit a Imperiului Austro-Ungar este scena aleasa de Gustav Meyrink pentru a-si plasa personajele excentrice din Noaptea Valpurgiei. In miezul unei revolte populare, ducesa Zahradka si cei care graviteaza in jurul ei privesc cu stupefactie lumea care se prabuseste in fata lor, dar fara a avea cu adevarat luciditatea propriei mortalitati. In acest univers agonizant, pasiunea Polyxenei si a tanarului ei pretendent Ottokar le ofera o evadare din delirul unei nopti demonice, in care toate presimtirile sunt la un pas de a deveni realitate. Istoria, mitologia si realitatea politica se amesteca pana la un climax apocaliptic in care rebelii, batand intr-o toba acoperita in piele de om, iau cu asalt castelul din Praga pentru a incorona un violonist sarac drept Suveran al Lumii la Catedrala St. Vitus.
Traducere din limba germana de Stefan Bolea.
