Toate societățile foste comuniste ce au ales calea democratizării își trăiesc propriul postcomunism. Odată ce opțiunea pentru democratizare a fost formulată în mod clar, începe tranziția pe care majoritatea indivizilor și-o doresc și și-o imaginează a fi cât mai scurtă, astfel încât să se încadreze în dimensiunea existenței lor finite. Dar, ritmul tranziției este dat de cel puțin următoarele elemente: temeinicia cu care a fost articulat sistemul comunist, modul în care societatea a luat distanța față de acest sistem și disponibilitatea acesteia de a asuma reperele noului tip de organizare. Consider că o mare problemă a societății românești aflată într-o prelungă tranziție este refuzul de a-și asuma critic trecutul comunist, fapt ce o face să zăbovească mai mult decât ar fi fost de dorit în postcomunism. Despre ceea ce se întâmplă în societatea românească postcomunistă am avut prilejul să mă exprim în revista Timpul. Eseurile și studiile publicate acolo au un numitor comun: postcomunismul nostru, zbaterile societății românești în captivitatea reprezentărilor și comportamentelor specifice unui trecut pe care nu a vrut să și-l asume la timp și care îi bântuie prezentul. Asta a făcut posibil ca acele analize ale unor realități politice, instituționale, culturale și ideologice din postcomunismul românesc să poată fi adunate în volumul de față. - Sorin Bocancea Din cuprins: - Puterea suverană versus mica corupție; - Turnătorii ca anticomuniști de mare clasă; - Presa de/ca partid; - Problemele prezidențialismului în România; - Uninominalul și reformarea electoratului; - Ceaușeștii intră în campanie electorală; - Despre stânga și dreapta; - Învățământul academic de stat versus cel privat; - Europeană problemă a rezidenților din Italia; - Ultrașii
