Nostalgie verticală de Maria Diana Piele este un volum de poezie construit în jurul unei experiențe profund personale: pierderea tatălui și încercarea de a păstra, prin cuvânt, legătura cu cel absent. Doliul devine aici nu doar temă, ci un mod de a privi lumea, de a măsura timpul și distanțele dintre oameni, dintre pământ și cer, dintre ceea ce rămâne și ceea ce dispare.
Poemele pornesc adesea de la lucruri simple și recognoscibile, casa, grădina, copacii, păsările, anotimpurile și obiectele cotidiene, pentru a ajunge la întrebări despre moarte, memorie, credință, singurătate și continuitate. În această geografie afectivă, dorul capătă consistență, amintirea devine aproape materială, iar absența celui iubit modifică raportarea la întreaga existență.
Titlul surprinde una dintre imaginile centrale ale cărții: verticala, înțeleasă deopotrivă ca distanță și ca posibilă legătură între două lumi. Pământul și cerul, viața și moartea, prezența și absența comunică permanent, iar nostalgia devine o formă de căutare a sensului despărțirii.
Maria Diana Piele scrie confesiv și direct, construind imagini în care concretul cotidian se întâlnește firesc cu reflecția metafizică. Fragilitatea, luciditatea și nevoia de a înțelege pierderea dau unitate unui volum în care poezia devine spațiu al memoriei.
Nostalgie verticală este o carte despre dor, doliu și iubirea care continuă dincolo de absență, dar și despre puterea cuvântului de a păstra aproape ceea ce timpul îndepărtează.
