Nu deranjati Colectia McSweeney's

    Credeați că viața vă este monotonă, că nu poate fi subiect de inspirație pentru literatură? Veți vedea aici crâmpeie din viața unor oameni obișnuiți ce vă vor stârni râsul, plânsul, simpatia, antipatia, admirația, oprobriul – toată gama de sentimente.     Vreți să știți ce se poate face cu o plasă de grepuri furate doar de dragul distracției? Sau ce se poate întâmpla dacă te apropii prea mult de un tablou care brusc devine animat? Ori dacă un obiect neidentificat acoperă soarele? Sau care sunt gusturile culinare ale unor canibali și de ce s-a mutat Dumnezeu la Sankt Petersburg?     Răspunsurile vor fi, după cum ați ghicit, pline de cinism.               Fragment:      “În ziua când încerci hijab-ul, doar ca să vezi cum e, cineva ți-l smulge cu putere din cap, cu tot cu multe fire de păr. Te gândești că fetele care se dau dure își scot cerceii înainte de a se lua la bătaie. Te doare tare, te doare cât să-ți dea lacrimile, dar faci eforturi să ți le stăpânești. Te rog, ajută-mă să nu plâng, te rog, te rog, ajută-mă să nu plâng. E prima oră și Taylor Bryans vede că-ți tremura buza cărnoasă de jos și își aduce aminte cum l-ai corectat în fața întregii clase când a răspuns greșit la o lecție (Nu păstăi! Semințe! Daa!) și începe un joc răutăcios care se cheamă Shala-Are-Muci-Cu-Microbi și zice că microbii se răspândesc prin clasă și tu te faci tot mai roșie la față și te înțeapă ochii și îți curge nasul de necaz. Îți aduni câtă demnitate mai ai și îți re-aranjezi eșarfa și o prinzi la loc cu acul. Nu vezi pe nimeni răspândind microbii, nu auzi pe nimeni că-ți rostește numele. Ești de piatră. Ești calmă. Nu vei plânge. Astea nu sunt lacrimi. Sună clopoțelul.     Clopoțelul sună încă de șase ori, la sfârșitul fiecăreia dintre cele șase ore. Și când ajungi în ziua aia acasă, hijăb-ul îți va fi fost smuls din cap de încă șapte ori, de patru ori numai în timpul primei ore; și vei fi fost călcată dinadins de două ori de către Taylor Bryans la coada de la cantină și, după ore, câteva fete de a opta, trecute bine de pubertate și cu sâni mari în sutiene adevărate, te înconjoară ca să se uite la tine ca la o ciudățenie și să te tragă de hijab în același timp. Și te-ai hotărât deja în privința lui. Îl vei purta în continuare. Fie ce-o fi.”