Nu toti primesc galben e volumul de eseuri care te face sa razi, sa taci si sa verifici daca mai ai baterie la inima. Ignus scrie dintr-un unghi mic si precis: viata de zi cu zi, filtrata prin lentile de arta, teologie si autoironie. Eseurile sale sunt mici camere obscure in care se developa realitatea: o paine cu vid, un preot fara SUV, o cioara erudita, un copil care vede Brancusi in stalpi de beton. Nu moralizeaza, nu vrea sa convinga, dar reuseste sa lumineze ce altii ignora. E un volum care iti da semnal in locuri moarte. Nu toti primesc galben. Dar tu tocmai ai facut-o.
