Flacoane de cristal Cum întru mici flacoane de cristal Sclipesc în umbră mirosind a viața Exact în dreapta unde o dulceață De înger straniu scutură un voal. Oglinzi adânci sunt pline la vedere Și-n spate, mult, se-aude un reflex Al unui trandafir lovind la plex Prezența mea cea plină de mistere. În stânga timpul cântă în perdea Chiar peste masă unde țin pahare Și-mi beau, visând, cafelele amare De când secunda parcă mă frigea. Așa mă regăsesc, revin, mă scuturi De umerii înalți și foarte drepți Să fim în veșnicie mai deștepți Ca să zburăm ca rouă după fluturi. Știu că ești tu pentru că-n umbră clară Zăresc un sfânt și-ndată mă topesc Într-un cristal cu mostra ce-o iubesc De fin parfum ieșit dintr-o țigară. Florina Ladislau