Numai cu fiica mea

Numai cu fiica mea - Betty Mahmoody împreună cu William Hoffer Bestseller internațional, nominalizat la Premiul Pulitzer, cartea a fost ecranizată în 1991, cu Sally Field și Alfred Molina în rolurile principale. În avionul care o duce la Teheran – împreună cu soțul ei de origine iraniană, Moody, și cu fiica sa de patru ani, Mahtob – pentru o vacanță de două săptămîni, Betty are sentimentul că a făcut o greșeală ireparabilă. Cîteva zile mai tîrziu, viața ei devine un coșmar: Moody se transformă într-un temnicer, ținîndu-le prizoniere într-o țară unde femeile sînt aproape sclave, iar americanii sînt disprețuiți. Betty nu-și mai dorește decît să se întoarcă amîndouă acasă, în Statele Unite, să părăsească această țară sfîșiată de război și tradiții arhaice, o lume haotică, în care femeile trebuie să îndure fel de fel de umilințe. O poveste adevărată și fascinanta despre dragoste maternă, disperare și curaj pe fundalul unei situații politice de criză. O dramă emoționantă, fascinantă, tulburătoare. - The New York Times Book Review Traducere de Mihaela Negrilă Fragment din cartea "Numai cu fiica mea" de Betty Mahmoody și  William Hoffer "Fiica mea moțăia pe locul ei de la geamul avionului de pasageri al companiei British Airways, buclele ei castanii-roșcate încadrându-i chipul și căzând în neorânduială până mai jos de umeri. Nu fuseseră tunse niciodată.  Era 3 august 1984.  Scumpa mea copilă era epuizată după călătoria noastră prelungită. Plecaserăm din Detroit miercuri dimineață și, în timp ce ne apropiam de sfârșitul acestei ultime etape a călătoriei, soarele răsărea deja într-o zi de vineri.  Soțul meu, Moody, și-a ridicat privirea din paginile cărții sprijinite pe burta lui. Și-a împins ochelarii în sus, pe fruntea cu început de chelie. - Ai face bine să te pregătești, a zis el.  Mi-am desfăcut centura de siguranță, am înșfăcat poșeta și m-am îndreptat, pe culoarul îngust, către toaleta din partea din spate a avionului. Însoțitoarele de zbor strângeau deja gunoiul său se pregăteau pentru primele etape ale coborârii noastre.  Asta-i o greșeală, mi-am zis în sinea mea. De-aș putea să cobor chiar acum din avionul ăsta. M-am încuiat în toaletă, m-am uitat în oglindă și am văzut o femeie aflată pe punctul de a intra în panică. Tocmai împlinisem 39 de ani și la vârsta asta o femeie ar trebui să fie stăpână pe viața ei. Mă întrebam curn de-am pierdut controlul.  Mi-am retușat machiajul, încercând să arăt cât mai bine și să-mi ocup mintea cu ceva. Nu voiam să mă aflu aici, dar eram, așa că acum trebuia să mă descurc. Acasă, în Detroit, Mahtob ar începe grădinița la o școală Montessori din suburbii. Moody s-ar adânci în munca lui. Ne-am apuca să lucrăm la casa visurilor noastre. Pur și simplu rezistă săptămânile astea două, mi-am zis."