O agresiune sovietica impotriva Romaniei: Tatar Bunar

…Conducerea sovietică a contestat toate tratatele de pace încheiate la sfârșitul Primului Război Mondial. V.I. Lenin declară în 1920: „Când Rusia Sovietică se va întări, praf și pulbere se va alege de tratatele de la Versailles“. Statele aflate la granița europeană a Uniunii Sovietice, inclusiv România, au fost supuse unor permanente agresiuni, care au îmbrăcat forme variate: propaganda ostilă acestea fiind învinovățite că au anexat teritorii străine, trimiterea de agenți care să le destabilizeze din interior, impunerea lozincii „drepturile popoarelor la autodeterminare până la despărțirea de statul existent“ propagată de partidele comuniste din aceste state, provocarea unor incidente de graniță pentru a crea o stare de tensiune și a pregăti momentul intervenției armate etc. În iulie 1924, Cominternul a adoptat un plan care viza declanșarea unei acțiuni armate de mare amploare împotriva României, mizând pe antrenarea populației din Basarabia și proclamarea republicii sovietice. Ca centru al acestei acțiuni a fost aleasă localitatea Tătar Bunar un mic târg din județul Cetatea Albă, locuit în proporție de 70% de ruși și ucraineni. - Ioan Scurtu Trecuseră șase ani de la încheierea primei conflagrații mondiale, iar România evolua – aparent nestingherită – sub zodia reglementărilor postbelice de pace. Aparent numai, fiindcă, în realitate, era ținta provocărilor, tot mai agresive, ale Kremlinului, provocări care au atins pragul critic în septembrie 1924, prin rebeliunea organizată de bolșevici în sudul Basarabiei. În toată perioada interbelică Rusia sovietică nu a încetat să considere că provincia dintre Prut și Nistru îi aparține, diplomația moscovită fiind foarte atentă să nu semneze cu România vreun tratat care să echivaleze, în fapt, cu o recunoaștere a status quo-ului frontierelor. Nesoluționarea problemei basarabene menținea starea de război între România și Rusia sovietică, oferind celei din urmă un anumit avantaj, relevat la 27 ianuarie 1924 de M.M. Litvinov într-o scrisoare adresată lui Christian Racovski: «Noi ne aflăm acum, formal, în stare de război cu România. Noi considerăm că trupele române ocupă teritoriul nostru și, formal, putem, în orice moment, să trecem Nistrul fără declarație de război».  Pentru Kremlin, chestiunea basarabeană depășea însă cadrul unui litigiu teritorial, căpătând o importanță dimensiune geopolitică. Problema Basarabiei – arată, în Parlamentul României, Ion Buzdugan, un politician cu o contribuție importantă la unirea provinciei istorice cu țara-mamă – este o problemă europeană, fiindcă planul rușilor este nu numai de a dărâma zăgazurile care stăvilesc puhoiul bolșevismului, zăgazuri cari sunt România la Nistru și Polonia la nord, pentru a cuceri acele mici fâșii de pământ ca Basarabia etc., nu, adevărata năzuință a Sovietelor este revărsarea potopului de lavă slavo-rusă peste Balcani, spre bolșevizarea întregei Europe“ (s. n.). - Autorii