Povestea din cartea Cristinei Frumos seamana cu un labirint narativ cu trasee foarte intortocheate. Ea nu cuprinde doar avatarurile Piei, un personaj surprins in cele mai variate si mai neasteptate forme. Materia ectoplasmatica pe care o intinde textul pare un fel de biografie onirica, adaugata ca o aura deformatoare peste o posibila (si poate coerenta) viata reala. Din ea s-au tot extras evenimente semnificative din viata unei femei cu o interioritate complexa si simultan cu o uriasa predispozitie la instabilitate. Frazele in cadenta scurta, schimbarile subite ale decorului, accesele introspective si abundenta amestecata a detaliilor sunt sugerate perfect de o armata de muste care zboara haotic, pastrand, totusi, conturul entropic al unui roi. Iubirea, ratarea si scrisul sunt teme adiacente, ceea ce conteaza in toate cele sase fragmente prozastice e intensitatea crizei. Abia astfel intelegem ce e cu Pia si cu lumea ei atat de greu de cuprins intr-un singur desen. - Adrian G. Romila
Cateva personaje elucubreaza gratios aici, raportul lor cu realitatea e defectuos, fara-ndoiala. Ilogicul, iluzia, visul perturbator, impulsurile deghizate in argument - da, mai ales acestea din urma, pot insela un specialist intr-ale psihicului uman, luandu-le drept semne ale unor vagi patologii. Si aici e tot hazul. - Cristina Frumos
