Lumina torțelor pâlpâie pe pereții eleganți de marmură. Din strada răzbate ecoul mulțimii gălăgioase. Suntem în anul 52 i. Hr. și trupul nud al lui Publius Clodius urmează să fie purtat pe străzile împânzite de lume ale Romei. Clodius, un bogătaș devenit instigator al vulgului, a fost asasinat pe cel mai splendid drum al lumii, Via Appia. Rivalul lui, Milo, este hăituit de furia răzbunătorilor, iar orașul stă gata să cadă pradă haosului.
Un proces exploziv va avea ca puncte de atracție discursurile oratorice de excepție ale lui Cicero și Marc Antoniu, în timp ce Gordianus Descoperitorul va fi angajat de însuși Pompei Magnus să investigheze în detaliu această crimă. După ce Casa Senatului a ars și viața îi este în mare primejdie, Gordianus trebuie să revină pe Via Appia pentru a descoperi adevărul care poate salva orașul beat de putere, pustiit de spaimă și copleșit de demență și glorie: Roma.
Steven Saylor a fost fascinat dintotdeauna de Roma antică, începând cu filmele văzute în copilărie (Cleopatra, Spartacus, Ben Hur), continuând cu licența în istorie la Universitatea din Texas și până la aparițiile pe canalul de televiziune "History" în calitate de expert în viață și politica română. Este autorul a douăsprezece volume din seria Roma sub Rosa, o istorie secretă a Romei văzută prin ochii lui Gordianus Descoperitorul.
Fragment din romanul "O crimă pe Via Appia", de Steven Saylor
"Devenisem neliniștit. În timpuri de criză sau de sărbătoare există ceva în sângele romanului care îl îndeamnă inexorabil să se alăture marilor grupuri ale semenilor pentru a asculta alți cetățeni ținând discursuri sub cerul liber, unde oamenii și zeii pot vedea și asculta deopotrivă.
Eco insistă să forțăm, pătrunzând în fața mulțimii. Purtam togile noastre, nimerite unei asemenea ocazii; gărzile lui Eco erau îmbrăcate în tunici și mantii. În acest fel oricine își putea da seama dintr-o privire, în cazul unei mulțimi mixte, cine e cetățean și cine e sclavul slujind un cetățean.
Lui Plancus și Pompeius li se alăturară un alt tribun pe platformă, Sallust. Sallust fusese cel pe care îl auzisem acasă la Clodius susținând că nimeni în afara lui Clodius nu putea controla mulțimea dezlănțuită. Avertizase asupra unei posibile băi de sânge. Dar se pare că ajunsese la un consens cu eforturile colegilor tribuni în a incita mulțimea, alăturându-se lor. Cei trei nu se adresară mulțimii cu discursuri formale, ci altemativ, ba unul, ba altul, de parcă ar fi avut o conversație sau o dezbatere între ei, solicitând reacțiile cetățenilor.
Circumstanțele specifice incidentului de pe Via Appia n-au fost discutate. Începeam să găsesc această sărăcie a detaliilor enervanta, dar nimeni altcineva din mulțime nu părea să fie deranjat, nici măcar să ia seama la asta. Că Milo și oamenii lui îl asasinaseră pe Clodius cu sânge rece era ceva asumat de toată lumea. Ideea era ce se putea face în această privință. Cel mai important lucru, erau de acord toți vorbitorii, ar fi fost organizarea urgentă a alegerilor. După ce Hypsaeus și Scipio vor fi fost aleși, Milo putea fi pedepsit în conformitate. - Dar ce ziceți de zvonurile că Milo strânge o armată? strigă cineva din mulțime."
