O data te-am pierdut putin

Cartea te poartă într-un periplu de sentimente de o paletă largă, de la durere sfîșietoare și senzația de sfîrșit a unei decizii semi-conștiente, dar necesare, la fericire și regăsire. Este doar o fațetă a unei normalități, normalitatea mea. Nu aș fi îndrăznit să o public fără îndemnul unor dragi prietene. La un moment dat, chiar am decis că nu le mai public, mi se păreau prea triste, dar o persoană dragă mie m-a făcut să mă răzgândesc, când am îndrăznit să i le trimit și ea mi-a răspuns: „Sunt foarte frumoase! Sunt pline de emoții și foarte vii! Le înțeleg mai bine acum, că mi-ai povestit viața ta... și te admir pentru curajul și talentul de a pune în versuri trăirile! Nu mi se par deprimante... unele sunt triste, dar toate sunt foarte «conștiente» și înțelepte." - Ioana Tarcea Fragment din volumul de poezii "O dată te-am pierdut puțin" de Ioana Târcea: "Ce dimineață liniștită! Regăsesc în acest moment O măsuță mică, cafea caramelizată și un gând către tine. Uit toată noaptea zbuciumată de boală Și trezirea înaintea tuturor În muzică calmă Pe o terasă între blocuri reci. Mă regăsesc eu, călătorind, într o țară îndepărtată, La 7 minute de viața mea, Dar în mine atât de departe De toate. Și de toți. Țin în mână mănunchi de pagini vii E munca mea pentru o zi… Un alt om, o altă viață. E toamna, bate vântul, și tremur. Dar sunt bine, cât încă ziua nu a început. Sunt oameni pe stradă și mă mir Apare soarele și respir. Uit tot, rutină zilnică chinuită, perfecțiunea impusă. Doar ascult muzica liniștită peste iubirea mea apusă."