Această carte propune o altfel de filosofie a dreptului: nu cronologică, nu tematică, ci relațională. Ea explorează raporturile dreptului cu lumea, i.e cu alte sisteme normative sau sociale (morala, cultura, politica și știința), pornind de la premisa că o înțelegere profundă a dreptului presupune o incursiune dincolo de granițele convenționale ale disciplinei, așa cum au fost delimitate de pozitivismul kelsenian. Printr-un demers interdisciplinar, cartea îi familiarizează pe studenți cu întrebările perene ale filosofiei dreptului, în lumina mizelor contemporane: „De unde izvorăște legitimitatea dreptului?”, „Pot fi judecătorii obiectivi?”, „Este validă o lege imorală?”, „Ce este adevărul?”, „Este dreptul o știință?”, „În ce măsură există un drept universal sau global?”, „Dreptul și justiția coincid?”. Filosofia dreptului oferă o perspectivă critică asupra presupozițiilor, posibilităților și limitelor cunoașterii juridice, dar și asupra modului în care dreptul operează în societate. Această perspectivă îi este necesară juristului care aspiră să devină nu doar un bun profesionist, ci și un cetățean implicat în lumea în care trăiește, conștient deopotrivă de puterea și de limitele dreptului. Paradoxal, pentru a-l face mai inteligibil, filosofia dreptului îl complică mai întâi, reconectându-l la dimensiunile non-juridice ale existenței sale și redeschizând întrebări de care dreptul dogmatic se distanțează în mod artificial. Rezultatul nu este un manual exhaustiv al autorilor, temelor și curentelor de gândire juridică, ci o filosofie a dreptului, printre multe altele posibile, inevitabil selectivă. Cartea reflectă felul în care autoarea înțelege dreptul, tributar, desigur, parcursului său intelectual: o odisee interdisciplinară și comparativă care revine, mereu și mereu, la punctul de plecare - dreptul.
