O forma de adapost primara

O formă de adăpost primară reprezintă debutul în poezie al tînărului Bogdan Coșa, cunoscut mai ales pentru romanul Poker (Premiul pentru Debut al Editurii Cartea Românească, 2010). Acest volum maschează o perioadă de criză, un caz de formă pură (primară) a sindromului de Clerambault pe care poetul l-a depășit – asistat de psihiatrii Internetului – încercînd să-l descrie text cu text: mai întîi atmosfera noisy, ceața minții care l-a izolat de social un an de zile, apoi munca fizică, programul strict și exercițiile prin care, anevoios, și-a corectat traseul psiho-emoțional. O formă de adăpost primară a fost cu adevărat o formă de adăpost primară în fiecare zi în carea simțit fîlfîind aripa nebuniei.   „Dacă ar fi după mine, aș spune că nu e vorba despre un volum de poezii, ci despre un roman mai abstract, cu început, zoom-în, zoom-out, flashback-uri și sfîrșit.” (Bogdan Cosa)   „Bogdan Cosa scrie la liziera insomniei – în centrifugă imposibilă unde noise-ul se transformă în placaj de tăcere. Printre flash-uri reflexive că pocnete electrice se întrezăresc «obiecte puține/aer/lipsurile colaterale»”. (Vlad Moldovan)   „Cel mai bine și mai inteligent structurat volum de la Ieudul fără ieșire încoace. Cuvinte-cheie: Rae Armantrout.” (Andrei Dosa)   „ a încerca să înțelegi ceva din ceea ce se întîmplă cu tine în relația ta cu realitatea imediată, cum ieși la suprafață din anumite situații, scenarii aparent banale, casnice, problematizînd altfel decît ceilalți, aceasta ar putea fi trăsătura esențială a volumului O formă de adăpost primară. Acest gen de poezie (poezia conceptuală) a avut întotdeauna un public mai selectiv și mai inteligent.” (V. Leac)   „Cum te-ai ridica de pe banca să înapoiezi copiilor avionul de plastic înțepenit între crengi. Te-ai ruga apoi să-l lanseze peste coroană, să te alături uluirii neajutorate, la adăpost. Slalom înainte, printre capotele incandescente – o rugăciune freestyle deasupra orașului. Pînă la capăt. Tot mai adînc, fără să suporte context, fără să se supună aderenței. Cum se înălța avionul deasupra vegetației și generează bucurie. Exact așa.” (Alex Vasies)