„Regele Solomon îl imploră pe Cel Veșnic să-l binecuvânteze cu o inimă inteligență. La sfârșitul unui secol devastat de fărădelegile cumulate ale birocraților, adică de o inteligență pur funcțională, și ale posedaților, adică de o sentimentalitate sumară, binară, abstractă, această rugă pentru a fi înzestrat cu perspicacitate afectivă și-a păstrat întreaga sa valoare.“ (Alain FINKIELKRAUT) Dar cui să înălțăm această rugă când Dumnezeu tace? Alain Finkielkraut ne oferă răspunsul-cheie — literaturii. Cele nouă texte pe care le-a ales, printre care Gluma, de Milan Kundera, Însemnări din subterană, de F.M. Dostoievski, Panta rhei, de Vasili Grossman, sau Pata umană, de Philip Roth, descriu vieți banale sfărâmate de Istorie, vorbesc despre triumf și eșec, despre banalitatea răului și ferocitatea binelui, despre șansa care se arată într-un moment nepotrivit și despre ironia destinului. O inimă inteligență, una dintre cele mai personale și desăvârșite opere ale lui Alain Finkielkraut, este un adevărat imn închinat lecturii, pentru că numai literatura ne poate salva de barbaria care ne înconjoară, ne poate ajuta să trăim mai bine, să gândim mai bine și, fără îndoială, să iubim mai bine. Ilustrația copertei: Școala de la Fontainebleau, Alegoria apei sau Alegoria dragostei, 1580 (detaliu). Traducere și note de Simona Brînzaru
