O inima neinfricata

    Bazată pe revoluționarul curs de pregătire pentru cultivarea compasiunii de la Universitatea Stanford, la a cărui creare Jinpă a ajutat, cartea ne arată în ce fel compasiunea oferă o cale pentru a depăși suferința, o cheie pentru o sănătate mai bună și chiar o metodă eficientă de a ne atinge obiectivele. De fapt, compasiunea este, poate, cel mai bine ascuns secret al fericirii.     Thupten Jinpa și-a susținut doctoratul la Cambridge și timp de aproape treizeci de ani a fost principalul translator de limbă engleză al lui Dălai Lama. Este profesor de filosofie budistă tibetană la McGill University și președinte al Mind and Life Institute, ce încurajează colaborarea dintre științe și cunoașterea contemplativă, în special budistă.     „Thupten Jinpa vorbește din experiența lui de călugăr devenit om cu familie și universitar de top, care se bazează pe remarcabilul său trecut și pe o largă cunoaștere ca să ne ofere un instrument practic pentru a deveni ființe umane mai bune.“ - Daniel Goleman     „O carte importantă în aceste vremuri dificile.“ - Richard Gere     Fragment din volumul "O inimă neînfricată" de Thupten Jinpa:     „Ce este compasiunea? Cei mai mulți dintre noi prețuiesc compasiunea și sunt de acord că este importantă atât în viața noastră, cât și pentru societate, în general. Fără nici o îndoială, compasiunea face parte din experiența noastră zilnică ca ființe umane. Ne iubim copiii și ne păsă de ei; confruntați cu suferința cuiva, ne doare instinctiv sufletul pentru el; când cineva se apropie de noi în momente dificile, suntem mișcați. Cei mai mulți dintre noi ar fi de acord că printre lucrurile care ne fac viața mai bună se numără și compasiunea. Așa că nu este o coincidență faptul că ea se dovedește a fi locul în care se întâlnesc învățăturile etice ale marilor tradiții, religioase și umaniste. Chiar și în contestată arena politică, compasiunea este o valoare pe care ambele extreme afirmă ca o susțin.     În ciuda experienței noastre atât de răspândite legate de compasiune și a credinței în această valoare umană, nu reușim totuși să-i dăm un rol central în viața noastră și în societate. În cultura contemporană avem o atitudine mai degrabă confuză față de valori precum bunătatea și compasiunea. În Occidentul secularizat ne lipsește cadrul cultural coerent pentru definirea și modul de funcționare al compasiunii. Pentru unii, compasiunea este o problemă religioasă și morală, o preocupare individuală fără importanță pentru societate. Alții pun sub semnul întrebării însăși existența altruismului în ființa umană și sunt suspicioși față de sentimente precum compasiunea, care presupun preocuparea esențială pentru binele altora. Un cunoscut om de știință remarcă odată: „Râcâie un altruist și o să vezi cum sângerează un ipocrit". La cealaltă extremă, unii au ridicat aceste calități la așa un nivel că sunt dincolo de posibilitățile noastre, fiind posibile numai pentru indivizi excepționali precum Maica Tereza, Nelson Mandela și Dălai Lama. Compasiunea devine atunci ceva ce poate fi admirat de la distanță la ființele mărețe, fiind astfel irelevantă pentru viața noastră de zi cu zi.     Definită în termeni generali, compasiunea este preocuparea noastră ivită atunci când suntem confruntați cu suferința altora și ne dorim ca acea suferință să fie alinată. Cuvântul compasiune, de sorginte latină, înseamnă literalmente „să suferi împreună cu". Conform specialistei în istoria religiilor Karen Armstrong, cuvântul compasiune în limbile semitice — rahamănuț în ebraică, rahman în arabă — este etimologic legat de cuvântul care semnifică pântecul mamei, evocând iubirea față de copil a mamei ca expresie arhetipală a compasiunii noastre. În esență, compasiunea este un răspuns la inevitabila realitate a condiției umane — experiența durerii și a întristării.     Compasiunea ne oferă posibilitatea de a răspunde la suferința cu înțelegere, răbdare și bunătate în loc de, să spunem, teamă și repulsie.”