O istorie a Orientului Apropiat in Antichitate

În Orientul Apropiat își au originea multe dintre elementele pe care le asociem cu civilizația avansată, ca agricultura, urbanizarea, statele, scrierea sau legile. Marc Van De Mieroop urmărește evoluția civilizațiilor din această regiune aflată la întîlnirea a trei continente, de la apariția scrierii, primele orașe din Mesopotamia și regatele babilonian și hitit, pînă la marile imperii ale asirienilor și persanilor și transformările radicale provocate de cuceririle lui Alexandru cel Mare. Cartea sa, care include hărți și imagini, precum și fragmente din texte orientale, aduce o lumină nouă în istoria unei zone și a unei epoci cruciale în evoluția omenirii.   Din cuprins: Originile: fenomenul Uruk • Dezvoltarea scrierii și administrației • Cultura scribilor • Nomazi și popoare sedentare • Dezvoltarea statelor teritoriale la începutul mileniului doi • Babilonul lui Hammurabi • Vechiul Regat Hitit • Interacțiuni politice: diplomație și comerț • Kasiții, asirienii și elamiții • Ascensiunea Asiriei • Mezii și babilonienii • Crearea unui imperiu universal: Persia Traducere de Vlad Stângu Fragment din carte: "3.1. Izvoarele scrise și relevanța lor istorică Izvoarele scrise pentru studiul acestei perioade acoperă o mare varietate de genuri. Documentele administrative continuă să fie majoritare, dar avem și relatări politice pentru unii conducători din acea perioadă și, mai târziu, povestiri despre alții. Arhive administrative apar în situri diferite în număr tot mai mare. Informațiile pe care le conțin acoperă o gamă tot mai largă și înțelegem mai bine textele, deoarece reflectă mai clar limba vorbită prin notarea elementelor fonetice și a celor gramaticale. La Ur au fost scoase la lumină aproximativ 280 de tăblițe datând din jurul anului 2800. Tăblițele administrative de la Fără (anticul Shuruppak ; cca 1.000 de tăblițe) și Abu Salabikh (numele antic nu este cunoscut ; cca 500 de tăblițe) datează din jurul anului 2500 și erau amestecate cu material lexical. Cel mai mare număr de texte provine de la sfârșitul perioadei, la Gîrșu descoperindu-se aproximativ 1.500 de tăblițe. În cea mai mare parte a perioadei dinastice timpurii se pare că doar locuitorii Babiloniei au folosit scrierea și doar mai târziu a apărut această inovație în Siria, unde au fost excavate arhive la Mari (cca 40 de tăblițe), la Nabada (modernul Tell Beydar ; cca 250 de tăblițe) și în special în vest, la Ebla (cca 3.600 de tăblițe), toate datând din jurul anului 2350. Un nou tip de text, inscripțiile regale, ne oferă informații foarte folositoare pentru studiul istoriei politice. La început constau într-un simplu nume și titlu pe un obiect votiv, indicând cine l-a dedicat - de exemplu, „Mebaragesi, regele Kishului", pe un vas de piatră datând din jurul anului 2650. Curând, inscripțiile regale aveau să includă scurte propoziții, de exemplu, că conducătorul a poruncit construirea unui templu, iar în timp au devenit mai lungi, relatând faptele de arme împreună cu evenimentul comemorat. Acestea au culminat în mileniul unu cu rapoarte lungi și detaliate pentru fiecare an, relatând campaniile militare și descriind clădirile ridicate. Aceste înregistrări oferă date importante asupra activității conducătorului, atât în poziția de ctitor, cât și ca războinic. Din perioada dinastică timpurie au fost descoperite doar câteva texte în situri din Babilonia, ca Adab, Kish, Nippur, Umma, Ur și Uruk. Mari, pe Eufrat, este singurul oraș sirian unde au fost găsite inscripții regale. Dar cel mai consistent grup provine cu siguranță din statul sudic al Lagashului, unde noua membri ai dinastiei locale au lăsat 120 de asemenea inscripții. Acestea prezintă o relatare detaliată a războaielor cu orașul vecin Umma, în mod clar favorabil punctului de vedere din Lagash, din moment ce regii acestui oraș sunt autorii inscripțiilor. Aceste texte ne dau posibilitatea, pentru prima dată în istoria Orientului Apropiat, să descriem un eveniment bazat pe izvoare din acea perioadă. "