O iubire imposibila

    Roman cîștigător al Prix Decembre 2015 și nominalizat la Prix Goncourt      La sfîrșitul anilor 1950, în Châteauroux, Pierre și Rachel se trezesc prinși într-o legătură fugară, însă foarte intensă. El, tînăr de familie bună, erudit, lucrînd temporar în provincie, o cucerește pe Rachel, angajată la Casa de Contribuții Sociale, o evreică fermecătoare, dar săracă. Și din acest motiv, și din pricina celibatului care-i asigură libertatea, Pierre îi spune de la bun început că niciodată nu o va lua de soție, deși își doresc un copil împreună. Chiar dinainte ca micuța Christine să se nască, Pierre părăsește Châteauroux și va fi doar o prezentă episodică în viața copilului, însă nu mai puțin marcantă. Rachel află abia după mulți ani ca Pierre a profitat de propria fiică. Un sentiment de vinovăție o sfîșie, căci inima ei adăpostește deopotrivă iubirea fără margini pentru Christine și pasiunea pentru un bărbat pe care de fapt nu-l cunoaște.           Fragment:       “Eu m-am dus în camera verișoarelor mele, ea a mers după mătușa în salon. Unchiul era acolo. Ea se învinuia. Visase aiurea. Fusese proastă, naivă. Crezuse altceva. Totul pornind de la câteva cuvinte. „Mi-e dor să vă văd. Mi-e tare dor." Și hop, o luase pe arătură.     În spatele blocului există un maidan, iar în față - o esplanadă cu iarbă și alei. Am ieșit cu Marie-Helene la joacă. Am rămas afară toată dimineața. Ghemuite, frecând îndelung în palme bulgari de pământ, până se transformau într-un praf foarte fin. După ce am cernut bine țărână, dându-i consistența de nisip fin, l-am luat din nou în căușul palmelor și am făcut turul peluzei, strigând să-l vindem:     - Nisip fin, cine vrea nisip fin și frumos? Cine vrea nisip fin și frumos, făcut de mine? Cine vrea să cumpere nisipul meu fin și frumos?     Apoi am urcat din nou în apartament.     Seara am rămas la cină.      Ne-am întors acasă după lăsarea nopții.     Era prima ruptură a legăturii dintre ei. Ea îi spusese: „Nu mai avem nimic de împărțit". Apoi: „Acum, pleci". Plecase. El îi adusese deschidere către o altă lume, iar ea avusese pentru el sentimente pe care nu le mai încercase înainte.”