O mica favoare

Totul începe cu o mică favoare, un lucru pe care mamele îl fac una pentru alta în mod obișnuit. Când prietena să cea mai bună, Emily, o roagă pe Stephanie să-l ia pe băiețelul ei, Nicky, de la școală, după terminarea orelor, ea e bucuroasă să o ajute. Dar Emily nu se mai întoarce. Nu răspunde la telefon și la mesaje. Stephanie simte că s-a întâmplat ceva îngrozitor - Emily nu l-ar părăsi niciodată pe Nicky. Îngrozită, ea apelează la cititoarele blogului ei pentru ajutor și îi oferă lui Sean, chipeșul și reticentul soț al lui Emily, tot sprijinul său. Apoi, ea și Sean primesc o veste șocantă: Emily e moartă. Dar coșmarul nu s-a sfârșit, pentru că, în curând, Stephanie începe să-și dea seama că nimic nu este atât de simplu precum pare. O mică favoare este un roman de suspans psihologic surprinzător, plin de trădări și răsturnări de situație, secrete și revelații, dragoste și loialitate, crima și răzbunare. Darcey Bell construiește cu măiestrie tensiunea într-o poveste tulburătoare, care vă va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. Un thriller intens, captivant și uimitor, cu un final neprevăzut și surprinzător. - New York Journal of Books Romanul de debut al lui Darcey Bell este plin de secrete, minciuni și manipulări. Dacă v-a plăcut Fața dispărută, această carte va fi cu siguranță pe gustul vostru. - Library Journal Fragment din romanul "O mică favoare" de Darcey Bell:   "În seara în care Sean s-a întors de la Londra, i-am culcat pe băieți în camera lui Miles. Nicky a plâns și nu a vrut să se culce, fiindcă tatăl lui era acasă. Și (firește) pentru că mama lui nu era. Însă Sean a venit la mine și a stat cu el până a adormit. L-am întrebat pe Sean dacă nu dorea să bea ceva. - În viața mea nu mi-am dorit atât de tare să beau ceva, a răspuns el. Ceva tare. Dar nu cred că este o idee bună să miros a alcool când va veni poliția. M-am simțit ușurată când a chemat poliția. Însemna că lua lucrurile în serios. Simțisem că era nepotrivit ca eu să sun și să-mi dau prietena dispărută. Îl așteptasem pe Sean. Nu știu de ce au trimis polițiști de patrulă, care, în orașul nostru, se ocupă mai mult de trafic. Asta-i domeniul lor. Și câte o dispută conjugală. Ce ciudat că polițiștii erau cei care ar fi trebuit să pară vinovați când au intrat. Sergentul Molloy avea par roșcat și o mustață la fel, ca un star porno de moda veche. Rujul agentei Blanco (chiar aveau voie polițistele să folosească atât de mult machiaj?) era întins. Mi-a trecut prin minte că se giugiuleau în mașina de patrulare când sunase Sean. Poate că de aceea păreau confuzi. La început au crezut că eu eram soția lui Sean, așa că de ce își dăduse nevasta dispărută? Iar apoi au crezut că aceea era casa lui Sean... A trecut ceva vreme până au priceput cum stăteau lucrurile - Sean era soțul, eu eram prietenă. Când sergentul Molloy a întrebat de cât timp lipsea Emily, Sean s-a uitat la mine, eu am zis că de șase zile, iar sergentul Molloy a ridicat din umeri, de parcă ar fi vrut să spună că soția lui (purta verighetă) pleca mereu cu săptămânile fără să anunțe pe cineva. Agenta BIanco l-a privit semnificativ, dar sergentul se uită la Sean de parcă se întrebă de ce acesta trebuise să afle de la mine de cât timp lipsea nevasta lui. Sau de ce așteptasem atât de mult pentru a o da dispărută."