La moartea lui Damian Stanoiu (1893-1956) un confrate de condei isi amintea: Damian Stanoiu nu era trecut in programele analitice. Dar tinerii scriitori de azi, pe atunci numai elevi de liceu, citeau multe din lucrarile lui Damian Stanoiu, in pofida rigorilor de regulament scolar, si deseori cartile lui, gasite in pupitre, erau confiscate de profesori. Anatema aruncata asupra prozei acestui scriitor era cu totul nedreapta. Opera lui Damian Stanoiu va rezista judecatii timpului si se va inscrie ca un moment interesant al literaturii noastre... din epoca cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale. - Petru Vintila
