O noua istorie a serviciilor secrete sovietice

Traducere de Ioana Aneci Pînă acum, istoriile serviciilor secrete sovietice s-au axat aproape exclusiv pe KGB, fără să acorde foarte multă atenție serviciilor speciale ale armatei. Bazîndu-se pe surse mai greu accesibile, Jonathan Hașlam ne oferă o istorie completă a serviciilor secrete sovietice și arată cum acestea au fost cruciale pentru supraviețuirea URSS, în special după moartea lui Stalin, cînd Războiul Rece a devenit mai dur și unii agenți comuniști pe care se bazase regimul – Klaus Fuchs, soții Rosenberg, Donald Maclean – au fost demascați. După aceste eșecuri, Nikita Hrușciov și succesorii săi au renunțat la recrutarea ideologică, recurgînd la șantaj și mița. Noua tactică a fost atît de eficiență, încît nu putem trage decît o singură concluzie: în final, Occidentul a cîștigat în ciuda războiului spionilor, iar nu datorită acestuia. Hașlam face o incursiune în lumea misterioasă a spionilor, cîrtițelor și agenților dubli și aduce o perspectivă nouă asupra istoriei serviciilor secrete, de la Revoluția din Octombrie pînă la sfîrșitul Războiului Rece, ajungînd inclusiv la Vladimir Puțin și la puterea pe care o deține FSB în Federația Rusă. „Haslam își ia în serios misiunea de a reconstitui istoria spionajului sovietic. Cartea sa umple mari lacune.” (Foreign Affairs) „O istorie detaliată a serviciilor de spionaj rusești, de la revoluție pînă la glasnost. O excelentă descriere a mecanismelor din spatele Războiului Rece.” (Kirkus Reviews) Din cuprins: •Pornind de la zero • Criptografia neglijată • Avantajul postbelic • Colapsul • Teatrul german • Pierderea credinței • Decalajul informatic • Ieșirea din umbră Fragment: "Noi recruți     Cunoscută lipsă de modestie a lui Pitovranov nu era cu totul nejustificată, dată fiind incompetența altora de la vîrf. Defectorul Piotr Deriabin spunea că Pitovranov era considerat de Moscova „extrem de capabil". în mod neobișnuit, a explicat el, „adeseori i se dă responsabilitatea de a se ocupa de operațiuni care altfel ar fi fost coordonate direct de Moscova, fiind lăsat să procedeze cum vrea. în trecut, cînd oameni mai puțin capabili, precum [colonelul Gherman] Ceaikovski, erau la conducere în Germania, majoritatea acestor operațiuni erau coordonate direct de la Moscova, de teamă ca rușii din Germania sa nu strice totul".     În ciuda afirmațiilor lui Stalin și Malenkov, serviciul de informații externe nu stătuse degeaba. în 1949 îl recrutase pe agentul „Paul", Heinz Felfe, fost subofițer in SS și fost agent al MI6 (1947-1949). Era o pasăre rară, care a ajuns în cele din urmă să conducă secția de contrainformații a serviciului secret german, BND (Bundesnachrichtendienst), succesorul unității conduse de generalul Gehlen, fost ofițer superior in SS. Philby nu avea o părere prea bună despre ea. Acesta știa „de unitatea lui Gehlen încă din vara anului 1943. Era secțiunea antisovietică a lamentabilului Abwehr, iar britanicii îi citeau majoritatea mesajelor. Nu părea să fie mai brează deci: celelalte secții ale Abwehrului (pe care le vizam din 1941), ceea ce Înseamnă că era foarte slabă. Fără exagerare, fără nici o glumă. Așa că nu am fost deloc descumpani: atunci cînd a intrat CIA pe fir"27.     Pe Otto John, primul șef al contraspionajului vest-german, 1-a prins chiar Pitovranok. După ce se declarase împotriva utilizării unor foști naziști, John, împreună cu prieterat sau dr. Wolfgang Wohlgemuth, a fost ademenit în Berlinul de Est în seara de 20 iuhe 1954, pentru a discuta neoficial cu rușii.     Ceea ce l-a tentat pe John a fost ca ideea reunificării Germaniei plutea încă în aeL După ce a traversat frontiera intrînd în Berlinul de Est, a fost însă reținut Împotrila voinței sale și a divulgat informații despre organizația lui Gehlen28. Nu numai că ru.tă au avut de cîștigat de pe urma nenumăratelor secrete pe care le-a dat în vileag, au înregistrat și o mare victorie propagandistică, pretinzînd că John defectase. sfîrșitul lui decembrie 1955 își pierduseră însă interesul față de acest informator. John a fost lăsat să se întoarcă acasă, căzut în dizgrație. Fără îndoială, se cons că haosul și confuzia provocate la Bonn meritau tot efortul. între timp, spionul își asumă rolul de proaspăt specialist în operațiuni sovietice, după ce se infiltrase organizația lui Gehlen în noiembrie 1951. Aveau să urmeze și alte evenimente. vreme ce rușii descoperiseră cum să utilizeze productiv dosarele personalului SS și Gestapo pe care le capturaseră la sfîrșitul războiului. Au avut de unde dintre membrii Partidului Liber Democrat din Gennania de Vest pentru a-i santka privința asta. "