Auzi colo... merita sa traiesti ca ramane oricum ceva dupa tine! Ce rahat pentru prosti! Jur ca de fapt nu ramane nimic. Ai murit si gata, totul s-a terminat! Oricum nimica nu merita, sa fim seriosi, doar nu o sa ma mint pe mine. Nu exista sens sau scop al vietii, totul este legat de legea oarba a sansei, a probabilitatii si nimic mai mult.
Toata faza aia cu faptele bune, adica morala, sunt doar niste povesti frumoase ale noastre, inventate pentru a colora un pic un tablou ca oricum nu poate avea nici o culoare.
Momentan, ca vreau, ca nu vreau, sunt viu si ar fi bine sa incerc sa ma bucur cat pot de tarasenia asta... doar ca nu cred in nimeni si nimic... nici macar in mine nu cred pana la capat, cu toate ca sunt convins ca am un potential absolut genial in mai multe domenii, dar se pare ca imi lipseste sansa de a deveni cineva cu adevarat, astfel eu nu am nici un reper, nici un punct sigur, dar, cu toate astea, va trebui sa imi fac un plan... ca de nu degeaba scap de aici ca ajung inapoi.
Da, este clar am gasit solutia! Nimica nu conteaza, nimica nu merita, ei bine tocmai aceasta este solutia! Eu nu trebuie sa mai fug de ea ci, din contra, am sa fug spre ea, am sa o imbratisez cu toata fiinta mea. De fapt, nu tinta conteaza, cu drumul. Eu tot fugeam ca prostul dupa una sau alta si nu traiam clipa... ce bou am fost. Nici o tinta nu merita, de fapt, este doar o amagire, doar clipa conteaza, doar ea este a noastra cu adevarat, pe ea nu trebuie sa o sacrificam, ci sa o traim la maxim. Ar fi tare bine sa fiu capabil sa ma bucur de micile nimicuri, de lucrurile marunte, de aici si acum... ca restul oricum este doar o himera.
