O scrisoare pierduta. Teatru

O scrisoare pierdută a lui I.L. Caragiale este, neîndoielnic, capodopera teatrului românesc. Piesa a fost pusă de nenumărate ori în scena de la apariție până azi și în rolurile principale și secundare au jucat actori dintre cei mai mari din toate timpurile de aproape un secol și jumătate încoace. Pierderea unei scrisori de dragoste, regăsirea și apoi pierderea ei din nou, ca și fericita regăsire de la sfârșit dau naștere unui conflict politic, într-un județ de munte, unde au loc alegeri. Notabilitățile locale se confruntă, când în situații comice, când în situații dramatice. Piesa e magistral construită spre a fi pusă în scenă. Personajele sunt, fără excepție, memorabile. Unele din ele, Cațavencu, de exemplu, a rămas până azi tipul demagogului politic. Îl mai auzim încă și noi vorbind la… televiziune. În sfârșit, replicile s-au fixat definitiv în memoria generațiilor succesive. „Votează cu cine poftești!”, îi recomandă prefectul cetățeanului turmentat. Auziți replică la acesta: „Eu nu poftesc pe nimeni dacă e vorba de poftă.” - NICOLAE MANOLESCU