Cartea O suta de rochii PDF

   Wanda vine la școală în fiecare zi cu aceeași rochie albastră, decolorată, dar spune că are acasă o sută de rochii frumoase...    “O sută de rochii va intra în rândul cărților care înfruntă timpul.” - Saturday Review    “Scrisă cu o intuiție rară și ilustrată cu căldură și farmec.” - The Horn Book    “O carte pe care niciun copil nu o va uita vreodată.” - Book Week     Fragment din volumul "O sută de rochii" de Eleanor Estes, Louis Slobodkin:     “Oare cum începuse jocul cu cele o sută de rochii, se întrebă ea neliniștită. Era greu să-și amintească perioada în care nu jucau jocul acela cu Wanda; părea să fi fost cu foarte mult timp în urmă. Acum jocul cu cele o sută de rochii era că gimnastică de dimineață, însă atunci, demult, totul părea mult mai plăcut. A, da. Și-a amintit. Începuse în ziua în care Cecile se-mbrăcase pentru prima oară cu rochia ei nouă și roșie. Dintr-odată își aduse aminte foarte clar toată scena.     Era o zi senină de septembrie. Nu, trebuie să fi fost octombrie, pentru că, atunci când ea și Peggy au venit la școală, ținându-se una pe alta pe după talie și cântând, Peggy a zis:     — Știi ce ? Ziua asta de octombrie mă face să mă gândesc la expresia „un albastru infinit".     Maddie și-a amintit pentru că după aceea vremea nu i s-a mai părut senină, deși nu se schimbase deloc.     Când au cotit de pe strada Oliver pe Arțarului, au clipit amândouă. Pe Oliver era umbra, dar acum soarele de dimineață le bătea direct ochi. În afară de asta, scânteieri de culoare veneau de la un grup de șase-șapte fete de pe cealaltă parte a străzii. Puloverele și jachetele și rochiile lor, albastre, aurii și roșii, și mai ales una stacojie, reflectau razele soarelui ca niște bucăți strălucitoare de sticlă.     Bătea un vânt rece și proaspăt care le făcea rochiile să foșnească și le suflă părul în ochi. Fetele erau toate entuziasmate și strigau, și fiecare încerca să vorbească mai tare decât celelalte. Maddie și Peggy s-au alăturat și ele grupului, discuțiilor și rasetelor.     Au fost întâmpinate călduros.     — Bună, Peg! Bună, Maddie! Ia uitați-vă la Cecile!     Erau entuziasmate de rochia lui Cecile – o rochie stacojie, cu pălărie și ciorapi asortați. Era o rochie strălucitoare și nouă și foarte frumoasă. Toate fetele o admirau – și o admirau și pe Cecile. Cecile mergea la balet și avea haine mai frumoase decât majoritatea fetelor."