Oaia neagra sau de ce uneori e bine sa fii rau

   Aceasta este o carte despre sex, adicție, limbajul licențios și condusul cu viteză prea mare. Poate că ne simțim vinovați pentru aceste vicii, deoarece am fost educați în spiritul ideii că asumarea de riscuri este un lucru iresponsabil și rău. Dar chiar așa să fie, oare? Psihologul Richard Stephens ne îndeamnă - cu argumente științifice - să nu ne simțim vinovați pentru apucăturile noastre rele. Căci înjuratul ne poate ajuta să suportăm mai ușor durerea; practicarea sexului reduce stresul; alcoolul poate fi un lubrifiant al interacțiunilor sociale; și numeroase alte lucruri considerate rele au beneficii ascunse. Un tur fascinant în lumea psihologiei științifice!     Dr. Richard Stephens, laureatul premiului Ig Nobel pe 2010 pentru cercetarea sa despre înjurături, este șef de lucrări la catedra de Psihologie, Universitatea Keele din Marea Britanie, unde conduce laboratorul de cercetare în psihobiologie al Școlii de Psihologi. A mai câștigat premiul Wellcome Trust Science Writing 2014.      Fragment din volum:       “Dragoste și țigări       Până ajung adulți, majoritatea oamenilor au trecut deja prin experiența plină de adrenalină a dragostei romantice — starea în care tânjim să fim una cu cel iubit. Putem estima cât de răspândită e dragostea grație unor antropologi de la Universitatea din Nevada și Tulane, care au făcut o analiză detaliat a documentelor scrise provenite din 166 de societăți umane din toată lumea (vezi Jankowiak și Fischer, infra). Culturile variau de la cele de vânător-culegător din deșertul Kalahari, din sudul Africii, până la tribul Yanomami din pădurile amazoniene, și de la păstorii arctici până la cetățenii chinezi din dinastia Song din anul 1000 d.Hr. Indicii clare cu privire la existența dragostei în aceste culturi cuprinde expresii precum „inimi puse pe jar”, „natura îndrăgostită" și „eterna deznădejde a dragostei". Au descoperit că 88% dintre culturile ale căror documente le-au analizat conțin cel puțin un exemplu care să confirme dragostea romantică. Pentru culturile neincluse în acest procentaj era mai degrabă o chestiune de lipsă de dovezi decât de dovezi în favoarea contrariului, fiindcă nu existau culturi care să împiedice sau să interzică prin lege afecțiunea romantică. Aceste cercetări arată că dragostea apare în orice cultură peste tot în lume, deci este un aspect definitoriu al faptului de a fi om.     Ținând cont de cât de răspândită este dragostea, este cât se poate de nimerit ca psihologia și alte ramuri ale științei preocupate de comportamentul uman să înceapă să facă studii referitoare la dragoste. În anii '70, psihologul Dorothy Tennov a inventat cuvântul „limerenta" pentru a descrie sentimentele intense de dragoste romantică în cartea sa „Love and Limerence: The Experience of Being in Love”. Termenul nu prea a prins în Iimbajul obișnuit — probabil fiindcă nu are înrudire semantică; „limer", deși sună bine, nu e nimic altceva decât o alăturare arbitrară de silabe."