Cazurile descrise de doctorul Oliver Sacks ne arată cât de fragil și complex este simțul vederii, dar și resursele nebănuite de care pot da dovadă oamenii când sunt confruntați cu disfuncții majore care, brusc, le dau viață peste cap. O pianistă nu mai poate citi notele muzicale și devine incapabilă să recunoască chiar și obiectele din jurul ei. O profesoară de neurobiologie nu a putut vedea în trei dimensiuni toată viața, dar, deodată, universul ei începe să se schimbe. Însuși medicul intră în scenă ca pacient, pe măsură ce Oliver Sacks vorbește despre propria sa incapacitate de a recunoaște fetele oamenilor și, apoi, despre efectele stranii ale cancerului său ocular. Cu fiecare nou caz, intrăm într-o lume ciudată, însă din toate aceste povești de viață transpare extraordinară adaptabilitate a creierului uman. Nu de puține ori, pierderea anumitor abilitați poate fi primul pas spre dobândirea unor calități cu totul noi. Capacitatea de a vedea în spatele bolii omul și destinul său irepetabil face din Oliver Sacks un scriitor de excepție.
