Odihneste-te acolo unde noaptea te-a prins

Odihnește-te acolo unde noaptea te-a prins. Șapte povești cu femei   Ce-i lipsea să fie mulțumită? Acolo, în colțișorul ei de istorie, unde se aciuase cum putuse, sperând să se ferească din calea relelor? Întotdeauna îi lipsea ceva. Poate darul ubicuității? Era bine acolo unde era, totuși i-ar fi plăcut să fie, chiar atunci, și în alte locuri. Sau să fie și altcineva. Oare, într-adevăr? I se năluci pe dinaintea ochilor Maria, cântând întinsă în pat, și mai văzu icoana cinei din Emaus, cu apele ei schimbătoare. Miracol? Sau numai imaginea bietei lor treceri, într-o oglindă?   Din casă, lampa proiecta pe ecranul alb al verandei umbra domnului Nicolau scriind. Ce de stele licăreau în întuneric! Calea Laptelui se valurea pe toată bolta, răsucindu-se în vârtejuri mute. În valea asta, cerul se lasă mai bine văzut că oriunde, aerul își mai păstra puritatea. Orașele erau departe, cu noxele lor, stridențele și luminile false.