Oglinzile Cetății. Dialoguri de ieri și de azi (Iași – Chișinău) Autorul Oglinzilor Cetății vizează teme din, să spunem, Amintiri din Bibliopolis. Fascinațiile Iașului cultural, unde descoperea „vasul magic al dragostei pentru urbe”, ființa să vie, având un duh al ei, identificat pe străzi, în case și biserici, în parcuri și muzee, pe chipurile oamenilor și în amintirea celor care au fost, în aerul respirat, dar, mai ales, în bibliotecile imaginate ca niște ziduri care ocrotesc urbea locuită de bibliofagi, niște „ronțăitori ai infinitelor texte iradiante”; în portretele de acolo și în convorbirile de aici, Nicolae Busuioc căută figura ieșeanului care trăiește, în primul rând, sentimentul apartenenței la un grup identitar, acel genius loci pe care o lungă serie de intelectuali, de la N.A. Bogdan încoace, încearcă să‑l definească: farmec indefinisabil, punct strătegic al poeziei, dragoste profundă și senină, piatra unghiulară a existenței, enorm muzeu al spiritualității românești, locul geometric al libertății poetilor – acestea sunt sintagme aparținând numelor de pe „lista” lui Nicolae Busuioc, fixând ceea ce aș numi Iașul profund și, poate, „farmecul sfânt” al Poetului din alt veac. - Ioan Holban
