Dacă, pe parcursul cărții, se va fi întâmplat ca cititorul să exclame, așa cum spuneam la început: „Țările noastre sunt atât de departe și noi ne cunoaștem atât de puțin.”, după terminarea lecturării ei, poate, distanța se va fi micșorat, iar cititorul, purtat pe cărări de munte și prin văile galeze, va fi plâns poate alături de Rebecca Jones și va fi visat alături de ea, se va fi retras în singurătate, tot ca ea, și astfel, călătorind, distanța se va fi micșorat, iar cele două spații se vor fi apropiat, ridicându-se, încă o dată, simbolic, vălul. (Emilia Ivancu)
