Oltenia mănăstirilor Vol.4: Istorie, iconografie și arhitectură

Mărturie a vieții spirituale și a artei din istorice vetre monahale   Mănăstirile sunt lăcașuri ale rugăciunii neîncetate, în care s-au format adevărate școli duhovnicești ale evlaviei și ale sfințeniei, astfel încât unitatea dintre spiritualitate și artă descoperă profunzimile împlinirii unei autentice chemări la asemănarea cu Dumnezeu, printr-o viață trăită în smerenie și ascultare, în iubire față de Dumnezeu și de semeni, în bucuria împărtășirii din dumnezeieștile daruri ale harului Duhului Sfânt. Ctitorite de oameni evlavioși, în sihăstrii sau în locuri retrase, bine alese, ele au devenit locuri de odihnă duhovnicească pentru monahi și pelerini. Aceștia din urmă sunt atrași de sunetul de toacă și de mireasma tămâiei, de bunătatea și blândețea viețuitorilor, de frumusețea liniștitoare a slujbelor și de povețele care, în diferite chipuri, îndeamnă la o permanentă curățire de patimi, pentru împlinirea adevăratei vocații: îndumnezeirea.   Astfel, astăzi, a păși în mănăstirile vâlcene înseamnă nu doar a admira arhitectura, ci și a te conecta la o memorie vie a neamului o memorie care vorbește despre slujire, frumusețe și jertfă și care aduce în lumină mărturii de viață duhovnicească, de artă și de cultură ortodoxă din vetrele de credință ce înnobilează trecutul și prezentul Arhiepiscopiei Râmnicului. De aceea, publicarea acestor exemple elocvente de împletire între cult și cultură, mărturii ale vieții spirituale și ale artei pascale, în cadrul seriei de volume Oltenia Mănăstirilor, reprezintă un recurs la memorie și la frumusețea care amintește de împlinirea unor vocații creatoare ale ctitorilor și monahilor, ca reflex al unei vieți spirituale intense, izvorâte din sfințenie și liturghie.   Volumul prezintă, așadar, o zestre de neprețuit și de neînlocuit, rod al ostenelilor ctitorilor și al strădaniei multor generații care au însuflețit aceste vetre de credință și care depun, astăzi, mărturie despre lucrarea sfințitoare a lui Dumnezeu în viața celor care Îl caută, Îl iubesc și, mai presus de toate, Îi împlinesc voia, prin însușirea ascetică a iubirii pentru frumusețea divină.