Omul din Castranova

Omul din Castranova (Protoscenariu) Eugen Negrici (n. 1941, Râmnicu Vâlcea) este critic, istoric literar, stilistician și profesor de literatură română contemporană la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat următoarele volume: Antim. Logos și personalitate (1971), Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (ed. I, 1972; ed. a II-a, 1998; ed. a III-a, 2016), Expresivitatea involuntară (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed. a II-a, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Imanenta literaturii (ed. I, 1981; ed. a II-a, 2009), Introducere în poezia contemporană (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Sistematica poeziei (1988), Poezia medievală în limba română (ed. I, 1996; ed. a II-a, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Soros), Literature and Propaganda în Communist România (1999), Literatura română sub comunism. Proză (2002), Literatura română sub comunism. Poezia (2003), Iluziile literaturii române (2008; Cartea Anului 2008, desemnată de România literară și Fundația Anonimul; Premiul Manuscriptum; Premiul pentru critica/istorie literară al revistei Observator cultural; Premiul de excelență al revistei Convorbiri literare), Literatura română sub comunism. 1948-1964 (2010), Simulacrele normalității (2011) și Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelității (2014; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România). Cititorii – îndrăznesc să spun cititorii mei – deprinși, cum au fost, să aștepte „contribuții”, eventual noi „contribuții teoretice”, vor fi poate surprinși de subiectul și stilul acestei cărțulii. Ea face parte din categoria – rareori, din păcate, ilustrată – a datoriilor morale cărora s-ar cuveni să le dăm, cu orice preț, curs, apelând fie și la puținele rezerve de energie ce ne-au rămas. De ceva vreme mă urmărește gândul că scriitorii noștri, ca noi de fapt, nu ne-am făcut datoria față de istoria prea puțin luminoasă a acestui popor și că vaste capitole ale acesteia au rămas neconsemnate sau au fost tratate superficial, stângaci (precum în vremea romantismului) ori în spirit grețos-partinic ca mai târziu, după un secol. (…) Un scenariu, sau, mai bine zis, un pre-scenariu, în care comentariul și divagația sunt absente, te ferește de derapaje sentimental-eroice și de păguboasa stilistică a efectelor (cu excepția, poate, a efectului de ansamblu). - Eugen Negrici