Oneiron

    "Oneiron este năucitor, sălbatic, superb stratificat, complex și memorabil. Este un roman nemilos, dar în același timp plin de frumusețe. E unic". - Kirjakaapin kummitus     „Nu există nimic previzibil în analiza umanului, eleganță și precisă în fiecare aspect, pe care o întreprinde Laura Lindstedt în cartea ei.” - Turun Sanomat     „Narațiunea această debordanță curge cu o finețe incredibilă.” - Savon Sanomat     „Lindstedt folosește uneltele literaturii pentru a crea o operă de artă distinctă, care are propriile ei reguli; putem doar să-i admirăm rezultatul și abilitatea de a descrie lumea înconjurătoare într-o manieră atât de spectaculoasă.” - Helsingin Sanomat     „N-am mai citit niciodată ceva ca Oneiron. În cel mai bun sens cu putință.” - Lukutoukan kulttuuriblogi     „O perla literară – un roman aproape de perfecțiune.” - Aămulehti     Fragment din roman:       “Inima, o, inimă!        Rosa Imaculadă reuși să o calmeze pe Ulrike. Rosa Imaculadă, care avea tendința să reacționeze isteric, era de data aceasta surprinzător de calmă. Se așeză lângă Ulrike și o cuprinse cu brațul. Nici măcar nu tresărise ca de-abia o simțea pe față prin haină. Ulrike era mai moale decât vata pentru ea, în curând nici măcar atâta, își dăduse Rosa în final seama, în curând nu mai avea să simtă pe nimeni, nici măcar pe ea nu va mai reuși să se atingă, nici măcar o atingere ca de pană.     Apoi, ca și când un soi de înțelepciune divină se pogorâse pe buzele acelei femei atât de surescitată de obicei, Rosa prinse a explica înfierbântată într-o engleză amestecată cu portugheză o idee pe care avusese timp să o rumege deja în minte. Ideea venea cam așa: aici era la fel de natural să nu respiri pe cât era de natural să respiri dincolo. Cum înainte respirăm fără să stăm pe gânduri, la fel acum nu respiram și nici nu ne gândim că nu respiram. “Ces entendem ne?” Această substanță din jurul nostru, “esta substandă maldita”, este un fel de materie blestemată care ne afectează într-un mod foarte straniu. Dacă am putea lua o bucată din ea cu noi în momentul în care am fl aruncate înapoi de unde am venit - în acest moment, victoria strălucea în ochii Rosei Imaculada - cărțile lumii s-ar da peste cap. Toată știința ar trebui rescrisă!     Ochii Rosei Imaculada luceau. Vedea fulgerarea blitzurilor și roiul de reporteri atunci când ele șapte vor păși înapoi în lume. Vedea totul foarte clar, ca și când s-ar fi uitat la un reportaj la televizor. Vedea cum vor ieși la suprafață una câte una, că cei treizeci și trei de mineri prinși în mînă de cupru San Jose din Chile (printre ei se află și un bolivian). Urmărise operația de salvare cu atenție, zăcând în pat, așteptând moartea sau salvarea."