Open. O autobiografie

Mai mult decât o carte de memorii despre viața unui profesionist în tenis, OPEN este povestea captivantă a unei vieți remarcabile. Împins de la spate de un tată dominator și irascibil pentru a deveni un campion la tenis, Andre Agassi a reușit ca la vârsta de 22 de ani să câștige primul dintre cele opt turnee de Grand Șlem pe care le-a cucerit de-a lungul carierei, lucru care i-a asigurat succesul financiar, celebritatea și în multe rânduri poziția de lider mondial în tenisul profesionist.
Citește tot rezumatul... În spatele acestei povești stă însă istoria unui om adeseori nefericit și confuz, care niciodată nu s-a simțit confortabil cu realizările sale profesionale. Cu o sinceritate dezarmantă, Andre scrie despre succesul dobândit la o vârstă fragedă, despre ce înseamnă cu adevărat celebritatea, despre căsătoria cu Brooke Shields și despre urcușurile și coborâșurile unei cariere fabuloase. "Sunt un om relativ tânăr. Treizeci și șase de ani. Dar mă trezesc ca și cum aș avea nouăzeci și șase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruște, sărituri înalte și aterizări brutale, corpul meu nu mai pare să fie corpul meu, mai ales dimineața. În consecință, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Pe când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi și deși, încă odată, acesta nu e un lucru nou, e mai pronunțat dimineața. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agasși. Numele soției mele e Ștefanie Graf. Avem doi copii, un fiu și o fiică, de cinci și trei ani. Trăim în Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim într-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru că joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Trăiesc din tenis, deși urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată și secretă, și totdeauna l-am urât". Andre Agassi "Nu doar memoriile unui sportiv de excepție, ci un adevărat bildungsroman. O carte de un umor adeseori negru, scrisă de un suflet angoasat și sentimental". The New York Times Book Review "Agassi a scris, probabil, cea mai bună autobiografie a unui sportiv din toate timpurile. O poveste frustă scrisă într-un stil captivant și plin de nerv. Memoriile lui Andre sunt la fel de fermecătoare precum jocul său de tenis". Time Magazine "Nu numai că Agassi și-a dezgolit sufletul în fața cititorilor cum puțini atleți profesioniști au făcut-o, dar a reușit acest lucru într-un mod în care nu mulți scriitori ar fi făcut-o". Entertainment Weekly Carte recomandată de  Bogdan Aron  în cadrul proiectului Libris, " Oameni și cărți ". Fragment din cartea "Open. O autobiografie" de Andre Agassi: "Frații mei se opresc mereu înaintea mea. Rita, sora cea mai mare, Philly, fratele meu mai mare și Tami - toți joacă bine tenis. Suntem că familia von Trapp a tenisului. Dar eu, cel mai mic, Prâslea, sunt cel mai bun. Tatăl meu îmi spune acest lucru, le spune fraților mei, îi spune domnului Fong. Andre este alesul. De aceea tatăl meu îmi acordă cea mai multă atenție. Sunt ultima speranță a clanului Agassi. Uneori îmi place atenția specială a tatălui meu, alteori aș prefera să fiu invizibil, pentru că tatăl meu poate fi înfricoșător. Tatăl meu face diferite lucruri. De pildă, adesea își băgă degetul mare și arătătorul într-o nară și, cu o durere care-i umple ochii de lacrimi, scoate un buchet gros de păr negru din nas. Așa se îngrijește el. În același spirit, se bărbierește fără săpun sau cremă. Pur și simplu dă cu un cuțit aflat la îndemână de-a lungul obrajilor și maxilarelor, rupându-și pielea și apoi lăsă sângele să i se scurgă pe față până se usucă. Când e stresat sau distrat, tatăl meu se uită adesea în gol și mormăie: - Te iubesc, Margaret. Într-o zi o întreb pe mama: - Cu cine vorbește tata? Cine e Margaret? Mama spune că, pe când tata era de vârsta mea, patină pe un lac și gheața s-a crăpat. A căzut prin ea și s-a aproape că s-a înecat - n-a mai respirat o bună bucată de vreme. A fost scos din apă și readus la viața de o femeie pe nume Margaret. Nu o văzuse niciodată până atunci și nu a mai văzut-o niciodată după aceea. Dar o vede foarte des în mintea sa și vorbește cu ea și îi mulțumește cu glasul său cel mai blând. Spune că viziunea lui Margaret parcă îl posedă. Nu e conștient de ea când are loc și își amintește doar vag după aceea." Citește mai puțin...