Cartea Opera lui George Cosbuc PDF

    Petru Poanta este autorul unui excepțional „eseu monografic” despre poezia lui George Coșbuc, scoasă cu temeritate din muzeul și din prejudecata istoriei literare și adusă, printr-o valorificare critică inteligentă și profundă, în zona sensibilității estetice actuale. (Mircea Iorgulescu)     Ideologic, ardeleanul Coșbuc trăia mai curând în orizontul Școlii Ardelene, astfel că mercenariatul lui intelectual de culturalizare a satelor nu era deloc un mijloc de parvenire, ci consecința unei consistențe reverii idealiste. Poetul nu avea, în fond, nostalgia arhaicului. Credea în ideea de modernizare a satului, însă și în aceea a conservării identității culturale a acestuia. (Petru Poantă)       Petru Poantă (1947-2013) a fost critic literar și eseist.      Fragment din volum:       „În studiul său despre Coșbuc, C. Dobrogeanu-Gherea explică sentimentul estetic al naturii prin conștiința utilitarității acesteia, subsumându-I pe „poetul țărănimii" unei asemenea viziuni: „Țăranul nu stăpânește natural largă ce-I înconjoară, ci e stăpânit de ea. Ea îi e prielnică sau nu, îi e mumă bună sau vitregă, îl îmbogățește sau sărăcește și deci e iubita și temuta totodată; ea îi excită iubirea, recunoștința, admirația, frica și groază, stăpânindu-i sufletul și imaginația și creând deci toate elementele necesare pentru relația estetică între el și natura. E deci natural ca țăranul, mult mai mult ca orășanul, să simtă esteticește natura, iar acei dintre țăranii care au darul necesar să-și exprime acest simțământ estetic. Aceasta a și făcut-o într-un mod atât de frumos și sugestiv literatura populară, literatura țărănească.     E natural ca și Coșbuc, născut și crescut în acest mediu țărănesc, fiind deci un poet țărănesc, să zugrăvească cu predilecție natura și s-o zugrăvească cu toată puterea pe care i-o dă marele său talent" (op. cit., pag. 647). Un sentiment erotomorf chiar sesizează criticul în peisajul coșbucian, deducând de aici suflul liric al poeziilor despre natură. Cât de utilitarist este, însă, văzută natura la Coșbuc voi arăta ceva mai încolo. Până atunci să observ că, în bună parte în descendență gheristă, G. Călinescu are tot o vedere hesiodică asupra poetului. Atât numai că îi refuză orice lirism: „Și în contemplațiile de natură, Coșbuc interpretează izvoare germane. Alecsandri era pictoric, parnasian, pastelul coșbucian e monografic. La mai toți poeții germani mărunți (dar și la Lenau, la Geibel) se găsesc de acele poezii care sub numele unui anotimp sau al unui moment din zi ating toate elementele respective ca într-o recapitulație didactică, în care grupurile umane, înconjurate de faună și flora corespunzătoare, ocupă centrul. Acestea nu sunt din acele contemplații ale singurătății totale, geologice, în care omul devine un simplu detaliu somnolent. Natura aci e grupată pe îndeletniciri omenești, e socială, e calendaristică. Coșbuc pune mai mult sistem în aceste poezii, dar e lipsit de orice interioritate"."