Editie bilingva: Greaca-romana.
Seria de volume cuprinzand scrierile sfantului Ioan Damaschinul a ajuns intr-un punct a carui insemnatate trebuie neaparat subliniata: intre feluritele scrieri damaschiniene, omiliile reprezinta, intr-un anume sens, o inmanunchere a tuturor roadelor multinzestratului geniu arabo-elin. In tesatura lor dogma se impleteste organic cu ermineutica biblica si cu doxologia, multe dintre pasaje neputand fi deosebite ca forma si stil de imnele care au nemurit in Biserica numele "alautei Duhului". Din toata mostenirea omiletica damaschiniana le-am ales pentru acest volum pe cele legate de Postul Mare si de praznicele imparatesti, cuvintele la praznicele sfintilor urmand a face obiectul unui volum ulterior. Dintre nu putinele omilii pe care traditia manuscrisa le-a transmis sub numele Damaschinului le-am lasat deoparte pe cele cum ar fi, bunaoara, omilia la Florii, a caror autenticitate ni s-a parut a fi practic cu neputinta de intemeiat la o analiza atenta a textului; pe altele insa, cum ar fi omilia la Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu, a caror paternitate damaschiniana este contestata de unii patrologi cu argumente ce nu ni s-au parut a fi de netagaduit, le-am inclus totusi in acest volum. Omilia care deschide editia de fata este cea la smochinul uscat. Traditia manuscrisa este unanima in a o atribui Parintelui din Damasc, iar critica patristica nu a gasit nici o pricina pentru a contesta aceasta atribuire. [din Cuvant inainte]
