Cartea Operette Morali. Mici opere morale PDF

    „La sfarsitul secolului al XVIII-lea, marele Goya a facut optzeci de desene intitulate Caprichos, inspirate dintr-o coroziva critica morala si sociala; Leopardi a plasat insa forma «capriciului» intr-o dimensiune metafizica, marcata de acele nuante melancolice din care isi trage seva ironia sa. Micile opere morale, o carticica destul de subtire in fond, reprezinta aportul literar la un interminabil parcurs speculativ; punctul culminant al unei intregi cariere umane si intelectuale a autorului sau, care explorase teritorii imense ale cunoasterii si se confruntase cu una dintre fazele capitale ale istoriei moderne. Ea se prezinta ca o opera de un experimentalism indraznet, un exemplu de iscusinta literara de neatins, al carei scop a fost acela de a proclama adevarul conditiei iremediabil nefericite a fiintelor vii, propunand, dintr-o perspectiva eminamente laica, o filozofie antifinalista, antiprovidentialista, materialista.“ (Novella BELLUCCI)     Fragment din volum:       „Dialogul Naturii cu un Suflet        NATURA Vino, fiul meu preaiubit, ca asa vei fi socotit si numit de-acum, vreme de secole de-a randul. Traieste, fii mare si nefericit.     SUFLETUL Dar ce rau oi fi facut oare inainte de-a ma naste, ca ma osandesti la o asemenea pedeapsa?     NATURA Care pedeapsa, fiul meu?     SUFLETUL Pai nu-mi ursesti tu sa fiu nefericit?     NATURA Ba da, dar asta pentru ca voiesc sa fii mare, or una rara cealalta nu se poate. Lasand la o parte ca esti menit sa dai viata unui trup omenesc, iar toti oamenii se nasc si traiesc in chip necesar nefericiti.     SUFLETUL Pai firesc ar fi sa faci in asa fel incat ei sa fie in chip necesar fericiti; or daca asta nu esti in stare, mai bine ai face sa te abtii de a-i mai aduce pe lume.     NATURA Nici una, nici alta nu stau in puterea mea, caci sunt si eu supusa destinului; iar el hotaraste altminteri, oricare ar fi motivul, pe care nici tu, nici eu nu-l putem patrunde. Acum, de vreme ce ai fost zamislit si sortit sa dai viata unei fiinte omenesti, nici o putere, nici a mea, nici a altcuiva, nu e in stare sa te scape de nefericirea comuna oamenilor. Insa tu pe langa asta va trebui sa mai induri si o nefericire a ta proprie, inca si mai mare, din pricina excelentei cu care te-am inzestrat.     SUFLETUL Eu, venind pe lume de-abia acum, n-am apucat sa invat de nici unele: poate asa se explica faptul ca nu te inteleg. Dar, spune-mi, excelenta si uriasa nefericire sunt in esenta unul si acelasi lucru? Sau, daca sunt doua lucruri diferite, n-ai putea oare sa le desparti pe unul de celalalt?”