Opus Paramirum

Opus Paramirum. Principiile artei medicale Pentru publicul roman, Paracelsus este mai ales cunoscut pentru scrierile sale despre alchimie. Însă, geniul acestui autor, pe cât de misterios pe atât de clar și riguros, a adus o serie de contribuții și în domeniul medicinei. Paracelsus, printre altele, este considerat părintele toxicologiei moderne, el fiind primul care a pus în discuție efectul exercitat de substanțe asupra corpului uman, susținând în premieră utilizarea substanțelor chimice și a mineralelor în medicină. Concepția sa hermetică era aceea ca boala și sănătatea din corp se bazează pe asemănarea dintre om (microcosmos) și Natura (macrocosmos). Având o abordare foarte  diferită față de metodele practicate din Antichitate și până în epoca sa, Paracelsus a pus un accent fără precedent în știința medicală asupra observației și experimentului, redefinind practic atât rolul medicului cât și pe cel al medicinei ca artă. Paracelsus rămâne o figură renascentistă de mare complexitate, cercetările sale asupra alchimiei, medicinei, cosmologiei, astrologiei etc, precum și personalitatea sa controversată fiind încă aduse în discuție în universități și în diferite cercuri culturale din Europa secolului XXI.     Potrivit lui Paracelsus toate funcțiile organice au la bază activitatea unui principiu universal de Viață. Acest principiu acționează în toate formele - încet sau repede, perceptibil sau imperceptibil, conștient sau inconștient, normal sau anormal - în funcție de constituția formelor în care își manifestă prezența. Câtă vreme caracterul (spiritul) unei entități este menținut, viața acționează în acea calitate ca un întreg, dar dacă forma este distrusă și își pierde caracterul, ea se manifestă în alte forme. Spiritul este centrul care atrage principiul vieții; dacă spiritul și-a lepădat forma, viața va fi atrasă spre alte centre. Dacă activitatea principiului de viață se desfășoară într-o formă, în condiții normale și neîmpiedicată de vreun obstacol, o asemenea stare se numește "sănătate". Dacă activitatea lui este împiedicată de o cauză oarecare și acționează anormal, o asemenea stare se numește "boala". Acestui principiu de viața Paracelsus îi dă numele de Archaeus. Acesta nu este o substanță materială în accepția obișnuită a termenului, ci o esență spirituală atotprezentă și invizibilă.   Archaeus sau Liquor Vitae constituie omul invizibil. Omul invizibil este ascuns în omul vizibil și are forma omului exterior atât timp cât rămâne în acesta. Omul interior este, ca să spunem așa, umbra sau dublura corpului material. El este eteric prin natura sa, cu toate că posedă substanță; el îndrumă dezvoltarea, formarea și descompunerea formei în care este conținut. El este partea cea mai nobilă din omul fizic. - De Generatione Hominis