Orasul - Desert: Reflectii citadine despre Parintii pustiei

Orașul - Deșert. Reflecții citadine despre Părinții pustiei - Paul Siladi. La întrebarea directă a Avvei Pamvo: "Ce să fac?" , Sfântul Antonie oferă un program ascetic succint: "Să nu te încrezi în dreptatea ta, să nu-ți pară rău pentru lucrul trecut și să-ți înfrânezi limba și pântecele." Sfatul acesta, ce cuprinde îndemnuri aparent fără legătură între ele, descoperă în fața unei priviri atente perfecta lor coerență interioară. Sunt trei lucruri de care trebuie să țină seama creștinul, iar primul dintre ele este să nu se încreadă în dreptatea lui. Ce înseamnă deci "dreptatea ta"? Sfântul Antonie introduce aici un anume relativism bun. Atât judecățile pe care le facem privindu-i pe ceilalți, cât și, mai cu seamă, cele privindu-ne pe noi înșine, trebuie văzute cu suspiciune. Smerenia invocată indirect de avva Antonie implică acceptarea unei instanțe de judecata superioare, din afara noastră, și amplifică cinstirea aproapelui. O traducere mai veche a Patericului tălmăcește acest fragment așa: "Să nu fii nădăjduindu-te spre dreptatea ta." Mântuirea este în definitiv rodul harului lui Dumnezeu, și nu un act juridic determinat de faptele bune...