Textele respira nostalgia naturii și a copilăriei, răutatea pașnică a unei autoare pe deplin stăpâne pe condei (și cu o imaginație calmă și profundă), dar și magia unor peripeții aparent fără nimic ieșit din comun, sub care se pot ghici elemente ale unei vieți cotidiene din care fantasticul pare să se fi evaporat.
Astfel, vraja scrierilor Liudmilei Petrușevskaia rămâne întipărită în memoria cititorului asemenea basmelor copilăriei, dar exercitând efecte diferite asupra acestuia, în funcție de vârstă:speranță pentru cititorul trecut de prima tinerețe, revelație pentru cel tânăr, uimire și bucurie pentru copil.
