O poezie anti-lirică, de forță, despre orașul apăsător și contra-empatic propune Angi Melania Cristea. Folosește clișeele urbane, anglicizate și precedate de semnul diez al împărtășirii excesive a angoaselor și obsesiilor (#) până la golirea de conținut. Poeta oscilează între necesitatea de a fi cool, pentru aintra în rândul lumii, și comunicarea disperării dea ultragia sensibilitatea, de a exista doar că another brick în zidul impenetrabil al (ne)civilizației citadine. Timpurilee noastre stresante dau o poezie după chipul lor distorsionat. Contează puterea și originalitatea cu care vocea poetului, ieșită din pântecul ventriloc al orașului, se aude peste vacarmul străzii. Angi Melania Cristea este o astfel de voce impetuoasă și aparte. - Horia Gârbea "orașul are plămânii încărcați întins pe asfaltul umed orașul-ventriloc susură cuvinte ce se lipesc ca un pansament gastric de matca poeziei deschid ferestrele cu păsări zugrăvite în grafitti și mă eliberez de moartea în lesă pe care o purtam cu toții /mai strâns sau mai lejer/ din partajul acesta cu viața ies învingători ne-născuții cu aripile lor suflate în bronz pe culoarul jumătate-noapte dragostea arde în centrul istoric unde oameni cu fisuri în piept inspiră"
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
