Orașul este terenul meu de joacă, plin cu locuri vechi și familiare din copilărie, dar și cu locuri noi și combinații miraculoase de amintiri, vise, dorințe împlinite. El este sursa misterelor și bucuriilor, este locul intim unde străzile Imaginației se împletesc după logica inimii. Organele lui sunt case, conace, castele și catedrale, venele lui sunt străzi, canale, cărări, catacombe și poduri. În el, ruinele și cimitirele sunt rezultatul Orașul respira și crește, lăsând în urmă țesuturi moarte din beton, cabluri și țevi, regenerându-se, dar nu doarme niciodată. Misterul lui este dat de acel ceva dincolo de suma clădirilor și oamenilor din organismul lui și spiritul lui plutește în aer, zi și noapte, în baruri, în biserici, în cafenele, în sălile operei și filarmonicii, în stațiile de tramvai sau de metrou; este impresia întregului ansamblu impregnată în ziduri.
