Cartea Orice iti doresti PDF

O poți lua pe o cale deja bătută site te poți numi antreprenor sau îți poți urma propriul drum și chiar poți fi antreprenor. Când Derek Sivers a lansat CD Baby, nu a avut în vedere dezvoltarea unei afaceri de proporții. Era un muzician independent de succes care voia doar să-și comercializeze online CD-ul. Pentru că nimeni nu I-a putut ajuta în acest sens, a pornit la drum de unul singur și a construit de la zero un magazin online. Sivers și-a început afacerea în 1998 din dorința de ajută prietenii să-și vândă CD-urile. În 2000, și-a angajat primul am. Opt ani mai târziu, a vândut CD Baby pentru 22 de milioane de dolari. Sivers nu a avut nevoie de un plan de business. Nici tu nu ai. Nu trebuie să ai idei mărețe: de fapt, este chiar indicat să nu le ai. Începe cu puțin. ține la clienții tăi mai mult decât la tine însuți și condu-ți afacerea ca și când nu ai avea nevoie de bani. Data îți dorești un manifest autentic, un ghid la obiect și o lectură amuzantă asupra căreia să revii iar și iar, Orice îți dorești este cartea de care ai nevoie. Sper să îți placă la fel de mult cât mi-a plăcut mie. Tim Ferris, autorul carbi The 4-Hour Workweek Am parcurs această carte în vreo oră. Oau. Pe bune. Derek împărtășește cu cibtorii unele dintre principiile (și ,anti-principiile') pe care le-a învățat și le-a aplicat cât timp a fost antreprenor din întâmplare și le spune cum să-și dezvolte afacerea fără să-și piardă sufletul. Todd Henry, autorul cărbi Die Empty Citind noua carte a lui Derek Sivers, Orice îți dorești, vei petrece una dintre cele mai interesante ore din viața ta. Forbes Fragment: " E în regulă sä fiți relaxați Tehnica mea de a face angajări era ridicolă. Eram „prea ocupat ca să mă deranjez", astfel că îi Întrebam pur și simplu pe angajații deja existenți dace aveau prieteni care-și căutau un loc de muncă. Întotdeauna se găsea o persoană căreia îi transmiteam: „începe de mâine dimineață". Zece dolari pe oră. Îi arăți tot ce trebuie să facă". asta era tot. Era însă aproape imposibil să-mi dau seama cum avea să se descurce persoana respective până nu lucra efectiv câteva săptămâni. Așadar, angajăm ușor și concediam la fel de ușor. Din fericire, nu trebuia să facem concedieri prea des. Poate faptul că noii angajați erau prietenii unor prieteni ne ajută din punctul de vedere al încrederii. Ca să fiu sincer, fiind vorba despre un magazin de CD-uri care făcea livrări prin poștă, majoritatea angajaților mei lucrau în depozit. Adoptăm însă același tip de abordare relaxată și atunci când aveam nevoie de un administrator de sistem important: „Are cineva vreun prieten care se pricepe să lucreze în Linux? Da? E un tip în regulă? Bine, atunci spune-i că Începe de mâine". Prima dată când am procedat așa l-am găsit pe Ryan. A doua oars l-am găsit pe Jason. Amândoi sunt niște tipi extraordinari și au rămas oamenii de bază la CD Baby pans în ziua de azi. Nu Încercați să impresionați un juriu invizibil de profesori de MBA. E în regulă sa fiți relaxați. O demisie naivă Prima mea slujbă adevărată a fost ca bibliotecar la Warner/Chappell Music. Mi-a plăcut la nebunie. Aveam 20 de ani, tocmai absolvisem Facultatea de Muzică Berklee din Boston și mă mutasem în New York. Am luat foarte în serios acel job și am învățat multe lucruri. Totuși, după doi ani jumătate, am decis să renunț și sä devin muzician cu norma întreagă. (în mare și pentru că eram prea fericit acolo și mă temeam că, dacă nu aveam să mă forțez singur să-mi dau demisia, n-aveam să mai plec niciodată, așa de confortabil mă simțeam.) Nu-mi mai dădusem niciodată demisia și nu știam cum să fac asta, că am procedat cum mi s-a părut corect și politicos: mi-am găsit o înlocuitoare și am instruit-o. (Nu era vina șefului că voiam să-mi dau demisia, așa că nu trebuia să fie grija lui să-mi găsească un înlocuitor. Era exclusiv problema mea cä voiam sä-mi dau demisia.) Am sunat-o pe buna mea prietenă Nikki, pe care o considerăm perfectă pentru acel job, și i-am oferit postul meu și salariul aferent. A venit cu mine la serviciu o săptămână, timp în care am instruit-o în toate privințele. Într-o după-amiază de vineri, după ce Nikki a învățat tot, m-am dus în biroul șefului meu și i-am spus: „Eu trebuie să-mi dau demisia, dar mi-am instruit deja înlocuitoarea. E foarte pricepută. O să preia activitățile mele începând de luni".