Pachinko

BESTSELLER New York Times, USA Today, Wall Street Journal și Washington Post   Finalist National Book Award   Finalist Dayton Literary Peace Prize   Patru generații de imigranți coreeni înfruntă destinul în Japonia secolului XX   Povestea începe cu Sunja, care își dezonorează familia săracă din cauza unei sarcini neașteptate. Părăsită de iubit, tânăra e salvată de bărbatul care o ia de soție și o duce în Japonia.   Iată punctul de plecare al romanului Pachinko, o sagă emoționantă a unei familii excepționale, exilate și prinse în malaxorul indiferent al istoriei. Și, de asemenea, al unei reflecții despre descoperirea propriei identitați, despre puterea rădăcinilor adânci și despre forța credinței și a familiei.   O poveste frumos făurită despre dragoste, pierdere, hotărâre, noroc și perseverența. - Library Journal   O meditație impresionantă despre ce sacrifică imigranții pentru a-și construi un cămin. Cartea aceasta confirmă locul lui Min Jin Lee printre cei mai buni romancieri ai noștri. - Junot Diaz Luminos și puternic. - Junot Diaz Fragment din cartea "Pachinko" de Min Jin Lee: "Era a doua săptămână din iunie. Șunja își isprăvise cumpărăturile și mergea spre casă, cu câte un coș plin agățat de încheietura fiecărui braț. Trei elevi de liceu japonezi, cu sacourile uniformei descheiate, se duceau în port, la pescuit. Fiind prea cald, băieții chiuliseră de la școală. Când au văzut-o pe Sunja, care se îndreptă spre feribotul cu direcția Yeongdo, au încercuit-o chicotind, iar unul dintre ei, slab, palid și mai înalt decât ceilalți, i-a smuls din coș un pepene galben, mare, și l-a aruncat peste capul ei spre prietenii lui. - Dați-mi-l înapoi! le-a spus ea calm, în coreeană, sperând că nu vor urca și ei pe feribot. Astfel de incidente erau dese pe continent, dar în Yeongdo erau mai puțini japonezi. Șunja știa că e imporrtant să fugi cât poți de necazuri. Elevii japonezi îi tachinau pe copiii coreeni și din când în când și invers. Micuții coreeni erau sfătuiți să nu se plimbe singuri pe stradă, dar ea avea șaisprezece ani și era o față puternică. A presupus că băieții japonezi au confundat-o cu cineva mai mic, așa că a încercat să le vorbească mai autoritar. - Ce? Ce-a zis? au chicotit ei în japoneză. Nu înțelegem ce spui, târfa puturoasă. Șunja s-a uitat în jur, dar nimeni nu părea să vadă incidentul. Luntrașul de lângă feribot stătea de vorbă cu alți doi bărbați, iar ajumma de lângă piață își vedeau de treabă. - Dați-mi-l înapoi acum! le-a cerut ea pe un ton serios și a întins mâna dreaptă. Coșul îi atârnă de încheietura cotului și îi era din ce în ce mai greu să-și mențină echilibrul. Se uită fix în ochii slăbănogului, cu un cap mai înalt decât ea. Agresorii râdeau și continuau să bolborosească în japoneză, iar Sunja nu-i înțelegea. Doi dintre ei aruncau pepenele de colo până colo, în timp ce al treilea scotocea prin coșul pe care fata-l ținea în mâna stângă și pe care acum se temea să-l pună jos. Erau aproape de-o seamă cu ea sau poate chiar mai tineri, dar erau în formă și plini de o energie imprevizibilă."