Paddy, catelusul. Seria animalutele fermecate din padurea inrourata

Paddy, cățelușul. Seria Animăluțele fermecate din Pădurea Înrourată. Volumul al III-lea Intră într-o lume magică alături de animăluțele fermecate! Este ziua de naștere a lui Paddy! Paddy este un Cățeluș de Polen și, în timp ce acesta zboară prin Pădurea Înrourată ca să împrăștie polen, astfel încât florile să crească, întâlnește tot felul de prieteni pe care îi invita la petrecerea lui. Numai că, având prea multă energie, face numai boacăne. Iar când ajunge acasă, îl așteaptă o surpriză de proporții! Oare ce să fie? Fragment din cartea "Paddy, cățelușul. Seria animăluțele fermecate din pădurea înrourată" de Lily Small "Înalță năsucul trandafiriu și strălucitor și adulmecă aerul. Dar nu simți niciun alt miros în afară de parfumul dulce al florilor, adus de vânt dinspre pajiște.  Trase cu ochiul sub cele patru muscărite cu pălării roșu cu alb, care le serveau drept scaune.  Nimic.  Împunse grămada de fructe de pădure cu care se jucau el și Pippa.  Tot nimic.  Aruncă o privire și în colțul unde tăticul se așeză să roadă bețe.  Nu. Nici acolo, nimic!  Dezamăgit, Paddy se întoarse la pernuta lui. Dar, când să se urce pe ea, își ridică privirea și zări o formă ciudată, strecurată între rămurelele tufișului de deasupra familiei sale. Paddy se uită lung la ea. Era sigur că n-o mai văzuse acolo. Începu iarăși să dea din codiță.  Cadoul! Cu siguranța asta e. Obiectul misterios nu era nici prea mare, nici prea mic. Nu era chiar rotund, însă nici pătrat. Paddy, gâfâind de încântare, se străduia să își dea seama ce putea fi. O perie moale, din fire de iarbă, cu care să-și curețe blana și aripile? Sau o zgardă împletită din margarete, pe care să o poarte la ocazii speciale, cum ar fi zilele de naștere? Ori, și mai bine, un os! Un os mare, gras și zemos, pe care să îl roadă săptămâni în șir!  Paddy era așa de fericit, că-i venea să țopăie. Era așa de bucuros, că-i venea să alerge de colo până colo.  Era atât de vesel, că-i venea să-și întindă aripile aurii și să zumzăie ca o albină. Nu mai putea să stea o secundă întins. Făcu tumba și ateriză lângă mămica și tăticul. Dacă s-ar mai apropia puțin, ar reuși să-l adulmece... și poate și-ar da seama ce este."