Povestile nu expira. Trebuie doar lasate sa creasca, odata cu noi.
Avem nevoie de povesti, indiferent de varsta, chiar daca Fat Frumos e inlocuit de un alt personaj, pierdut intre doua iubiri, iar Ileana Cosanzeana isi paraseste de buna voie printul, dupa ce intelege ca nu castelul de cristal era finalul ei fericit.
Padurea Tacuta este lumea povestilor pentru oameni mari. Personajele ei i-au inlocuit pe Motanul incaltat si pe Fata Babei sau a Mosului, pe Praslea sau pe Harap-Alb, si vin sa-si depene framantarile sufletului sub forma povestilor noi, care se cer ascultate si intelese de oamenii mari.
Padurea Tacuta este acel "acasa", asa cum il intelege fiecare dintre noi, iar problemele existentiale ale personajelor fantastice sunt profund umane. lubirea, cunoasterea de sine, parenting-ul, casnicia, regasirea sensului vietii dupa pierderea cuiva drag, lupta cu propriile frici... toate acestea sunt temele povestilor, care curg lin, printre ramurile copacilor Padurii si in inimile personajelor fantastice, ce devin atat de umane.
Niciodata nu e prea tarziu pentru povesti! Va invit sa patrundem impreuna in lumea lor, chiar daca acum purtam haina oamenilor mari. - Madalina N. Roman
