Dr. Mihai Marina va rămâne în memoria maramureșenilor cu știința de carte – pe care generația tânără din „epoca de ignoranță” postceaușistă o batjocorește cu inconștiență – că istoricul elitelor care au fost zid de cuget și simțire, de tărie românească. În „Istoria holocaustului în România”, istoricul Țesu Solomovici a scris ca numele dr. Mihai Marina merită să fie scris, tot cu litere de aur, în rândul «Sfinților popoarelor Lumii». Deși a fost „expulzat” de două ori – în 1940 de către ocupanții horthysti, iar în 1947 de ocupanții staliniști de la Externele României, el, care avusese atâtea merite ca prefect de carieră și diplomat-expert pentru Conferința de pace de la Paris etc. – dr. Mihai Marina și-a dus cu demnitate Crucea destinului, departe de gâlcevile lumii lăcomoase de lux, avide de laudă deșartă, trăind, până în clipa morții, că OMUL „fericit că a fost prigonit pentru dreptate”! (Matei, 5, 10).
