Palatul de Justitie si sediile Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 130 de ani

Istoria Palatului de Justitie din Bucuresti poate sa fie un elogiu adus menirii institutiei, spiritelor superioare care au trecut pe acolo, marilor intamplari care au animat locul de-a lungul timpului, dar poate sa fie si istoria cladirii in sine. Iata o judecata de valoare a autorului, facuta in aceasta carte: Cred de aceea ca acea lege teribila din Efes, pe care o amintea Vitruviu, care il facea pe arhitect responsabil baneste atunci cand costul lucrarilor ar fi depasit cu 25% totalul devizului, nu-l putea afecta pe arhitectul Ion Mincu. Ce bine ar fi daca astazi s-ar aplica aceasta lege celor ce nu au grija de cheltuirea banului public pentru diversele constructii. Inalta Curte de Casatie si Justitie, creata de Alexandru Ioan Cuza - precum cele mai multe dintre institutiile Romaniei moderne - in anul 1862, trebuia sa fie un templu al dreptatii, dupa cum ii menea presedintele Vasile Sturdza: Sa punem, dar, toate silintele noastre, ca in curand sa auzim: Dreptatea domneste in Romania. Domnia aceasta, cum se intampla indeobste, a fost relativa. Autorul deplange "faptul nedrept", petrecut chiar in interiorul justitiei si in urma caruia Palatul de Justitie, ridicat pentru a adaposti Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost dat in administrare Curtii de Apel Bucuresti, incat Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost mutata in alt loc. Este acesta, poate, si un apel adresat factorilor de decizie pentru a restabili dreptatea. Dar, dincolo de dreptate si nedreptate, constructiile monumentale sunt o marturie a civilizatiei si un factor de durabilitate a vietii unor generatii. Ele devin personalitati in sine, insufletite de spiritul oamenilor care le-au proiectat, facut si care le-au populat. - Academician Ioan-Aurel Pop , Presedintele Academiei Romane