Cartea doamnei Cella Serghi impune criticului răspunderi mai mari decât le comportă o grăbită recomandare. Este incontestabil «o operă» în sensul cel mai greu al acestui cuvânt... Totul arată, în opera sa, că excepționalele daruri de expresie și de sensibilitate au fost dominate și călăuzite de o voință proprie de a crea peste orice improvizație, peste orice diletantism. Un dar de observație minuțioasă, exactă, notată pregnant, cu o rară putere de a da viață și relief ultimului detaliu, iar în al doilea rând, un simț de poezie, care trece dincolo de spectacolul imediat al vieții și proiectează o lumină emoționantă peste cele mai derizorii fapte, gesturi și lucruri. - Mihail Sebastian Cella Serghi (1907-1992), scriitoare, traducătoare și publicistă, este considerată una dintre cele mai importante prozatoare din perioada interbelică. Din seria scrierilor sale fac parte: Cad zidurile (1950) — roman rescris și republicat cu titlul Cartea Mironei (1965), apoi Mirona (1972), despre care va mărturisi că îi este cea mai dragă carte, Cântecul uzinet (1950), S-a dumirit Moș Ilie (1950), Cantendriștii (1954), Fetele lui Barota (1958) roman reeditat în 1974 cu titlul Iubiri paralele, Gentiane (1970), Pe Jirul de păianjen rnemoriei (1977).
