Dacă ar trăi astăzi, Emmanouil Roidis ar fi – probabil – activist social și influencer cu peste 20 000 de fani. Însă în 1866, când a publicat în Grecia Papesa Ioana, tot ce-a reușit să obțină a fost anatemizarea de către Sfântul Sinod. Satira spumoasă, roman cu măști, comedie de moravuri și cea mai iconoclastă viață de Papesa scrisă vreodată, textul de față îl pune pe Roidis în compania unor Rabelais, Voltaire sau Swift – și îl face contemporanul nostru. În râs, și doar în el, stă diferența dintre om și bestie, și cu cât râzi mai mult, cu atât ești mai uman. - Emmanouil Roidis EMMANOUIL ROIDIS s-a născut la 28 iulie 1836, în orășelul Ermoupolis din insula Syros, și s-a stins din viață la 7 ianuarie 1904. După ce a petrecut o vreme în Italia și Germania, Roidis a ajuns și în România, stabilindu-se temporar la Brăila. Aici a lucrat ca secretar la compania unchiului său, Dimitrios Rodokanakis, și a tradus în secret Itinerariul lui Chateaubriand, pe care îl va publica, în cele din urmă, în 1860. A petrecut doi ani împreună cu familia în Egipt, iar în 1862, ca urmare a morții neașteptate a tatălui său, s-a stabilit definitiv la Atena, hotărât să abandoneze negoțul și să se dedice literelor. În 1866 a publicat romanul Papesa Ioana, o satiră a clerului Bisericii de Apus și de Răsărit din epocă, cu subtitlul ,,Studiu medieval”. Subiectul romanului nu este altceva decât un pretext care îi slujește autorului spre a critica realitatea socială, politică și religioasă a vremii sale. De aceea, romanul a stârnit reacțiile cele mai diverse, care au mers până la anatemizarea lui de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia. În ciuda (sau datorită) anatemei, cartea a cunoscut un succes imens, făcându-l celebru pe autor. Preocupările literare ale lui Emmanouil Roidis nu se opresc la roman, ci acoperă un spectru foarte larg: nuvele, studii critice, texte politice, traduceri, eseuri și articole de ziar. Toată această operă, scrisă – și aici găsim un prim exemplu de ironie tipic roidiană – în limba puristă (katharevousa), deși autorul ei era un apărător al limbii demotice, își propune desfătarea estetică și educarea cititorului grec în spiritul literaturii antice și al culturii europene.
