După ce pe parcursul volumului unu a făurit multiple planuri de evadare, acum Papillon este sigur că a găsit metoda perfectă pentru a scăpa din închisoare. Ziua decisivă este aproape. O simte, o așteaptă cu însuflețirea unuia ce se pregătea să renască. Pericolul se păstrează, iar șansa va reuși nu este certa. După ultima evadare, ajunge în cele din urmă, în Venezuela unde, până la eliberare, va fi supus unor noi și noi încercări. Dar ce se va întâmpla atunci când lanțurile vor cădea, când se va trezi dintr-odată singur în libertate? Va ști să o păstreze, să o protejeze, și să se bucure de ea? Dar, ceea ce pare a fi atingerea unei ținte mult dorite se transformă în continuarea unui drum încă lung și presărat cu numeroase obstacole. Fragment din roman: „Prietenul meu Matthieu Carbonieri a primit ieri o lovitură de cuțit drept în inimă. Omorul ăsta o să dezlănțuie o serie de alte omoruri. Se află la spălător, gol pușcă, și tocmai se spală, era plin de săpun pe obraz când s-a ales cu lovitura asta de cuțit. Cel care face duș obișnuiește să-și deschidă șișul și să-l vâre sub toale, ca să-l poată apuca iute dacă se apropie brusc careva, bănuit că i-ar fi dușman. L-a costat viața că n-a procedat așa. Cel care l-a omorât pe prietenul meu e un armean, peste de când se știe. Cu învoirea comandantului și ajutat de un ocnaș, l-am coborât chiar eu pe prietenul meu până la chei. E greu, și pe când coborâm panta a trebuit să mă odihnesc în trei rânduri. Am pus să-i lege de picioare un pietroi zdravăn, cu o sârmă în loc de frânghie. În felul ăsta, rechinii n-o să o poată tăia, și se va scufunda în adâncul mării fără să-l devoreze. Sună clopotul și ajungem pe chei. E șase după-masă. Soarele asfințește la orizont. Ne urcăm în barcă. În lada aia faimoasă, care le slujește la toți, cu capacul dat deoparte, Matthieu își doarme somnul de veci. Pentru el s-a terminat. „Înainte! Trage!", spune carăliul de la bară. În mai puțin de zece minute ajungem la curentul ce ia naștere în canalul dintre Royale și Saint-Joseph. Și atunci, brusc, simt cum mi se strânge beregata. Zeci de aripioare de rechinl se ridică în apă, rotindu-se cu repeziciune pe o întindere mică, de nici patru sute de metri."
